Ziua 82 : vineri 31 august.

Am avut o perioadă cu multe întâmplări de când n-am mai scris.

Cred că cea mai mare realizare e că mi-am primit permisul internațional de conducere. Aveam nevoie de el ca să pot să primesc motocicleta de la VSO. Poveste lungă și frustrantă.

Am studiat pe internet problema: dacă avem nevoie de permis internațional ne interesează cine-l emite şi când e valabil, conform convenției internațional de la Viena, din 1968, care reglementează traficul rutier. Convenția zice că țările semnatare își recunosc permisele de conducere domestice, eventual cu o traducere certificată. România și Ghana sunt semnatare, așa că teoretic mi-ar ajunge o traducere certificată a permisului de conducere care nu are nici o mențiune în engleză sau altă limbă de circulație internațională.

Probabil o minte luminată de pe la noi a aflat că toate limbile statelor membre UE sunt limbi oficiale în UE și chiar a crezut că româna e la egalitate cu engleza și franceza. În practică, organele din Ghana îmi cer permis internațional. Și degeaba o să umblu cu copia convenției internaționale în buzunar, n-o să conving nici un polițist că regula internațională adoptată de guvernul/parlamentul ghanez este obligatorie. Așa că îmi trebuie International Driving Permit (IDP), care e de fapt doar o traducere a permisului domestic, nu un permis în sine. Și e valabil doar împreună cu permisul domestic și numai în limitele de valabilitate ale acestuia. IDP poate fi emis doar de țara în care a fost emis permisul de conducere. Fiecare țară reglementează deci emiterea IDP-ului în felul ei. În America îl emit două cluburi auto și costă 15 dolari (~50 de lei). În Anglia se poate face în mai multe locuri, dar cel mai simplu e la Poșta Majestății Sale cu vreo 8 lire (~45 de lei). În Franța e gratuit. Ei bine, în România, ce credeți? Îl emite ACR-ul. Da, mi-au răspuns la