Cu 4 zile înaintea alegerilor, conform unanimitǎţii estimǎrilor cunoscute, jocurile par fǎcute. Singurul sondaj care descrie o situaţie cu USL sub 50%, cel invocat de Blaga sǎptǎmâna trecutǎ (USL ar avea 48%, ARD - 23%, PP-DD - 14% şi UDMR - 6%) este inconsistent, cǎci suma procentajelor este 91%; dar celelalte partide, care nu s-au raliat blocurilor existente, nu au cum sǎ însumeze 9%, din moment ce nici nu au depus candidaturi decât în câteva colegii fiecare. Chiar dacǎ s-ar întâmpla aşa, redistribuirea celor 9 puncte procentuale ar duce oricum USL la peste 50%.
La USL a şi început petrecerea - se distribuie portofoliile viitorului guvern, se stabileşte tratamentul ce va fi aplicat Preşedintelui, pe ce liste vor merge la alegerile europarlamentare... Între timp, se mai face câte o nefǎcutǎ pe care în mod normal nimeni nu şi-ar permite-o în plinǎ campanie electoralǎ: adoptǎ ordonanţe de urgenţǎ cu conţinut secret, amânǎ cât poate votul pentru ridicarea imunitǎţii unui parlamentar cercetat pentru corupţie, anunţǎ modificǎri ale Constituţiei care face facultative deciziile Curţii Constituţionale. De cealaltǎ parte, se pare cǎ şi domnul Bǎsescu ştie rezultatul alegerilor, cel puţin aşa ar rezulta din faptul cǎ, în intervenţiile despre desemnarea prim-ministrului, se referǎ mereu la situaţia în care USL are peste jumǎtate din mandate.
Toate argumentele indicând victoria USL la un scor superior celui de 50%, alegerile de duminicǎ se anunţǎ extrem de plicticoase, şi campania electoralǎ de pânǎ acum e pe mǎsurǎ. Finalul mai poate fi rǎsturnat doar de USL însǎşi. Şi se pare cǎ face eforturi în acest sens.
Privind oraşul în zilele acestei campanii, aspectul mi l-a amintit flagrant pe cel din toamna lui 2004. Atunci, Bucureştiul (şi nu numai) era copleşit de afişele albastre ale PSD, partidul pe care sondajele îl anunţau drept învingǎtor sigur. Atunci, sen
