Interviu cu avocatul Sorin Vidican.
Este unul dintre cei mai căutați avocați covăsneni, iubitor de arte și nelipsit de la evenimentele culturale, însă în urmă cu 30 de ani, când a ajuns în Sfântu Gheorghe, și-a dorit ca acest oraș să fie doar o stație temporară în viața sa. Sorin Vidican, căci despre el este vorba, spune că și-a găsit fără probleme locul în „coloratul” Sfântu Gheorghe, oraș care îi e drag și unde și-a construit practic destinul; asta cu toate că, născut la Oradea, într-un oraș mare și cu totul altă atmosferă, are uneori regretul metropolelor care te fac anonim și-ți permit un soi de intimitate. Fiind în zodia Balanței, Sorin Vidican nu este un om al exceselor și nici al patimilor; iubește teatrul și opera, călătoriile și orașele mari, timpul petrecut cu oameni de calitate. Despre toate acestea, precum și despre lucrurile cu adevărat importante în viață, ne-a povestit într-un interviu deschis, fără rețineri sau false imagini.
– Aș vrea să ne vorbiți înainte de toate despre felul în care ați ajuns să alegeți avocatura, o meserie pe cât de incitantă pe atât de grea.
– Povestea mea începe din liceu, căci atunci, când am intrat în clasa a IX-a, am început să mă gândesc serios la avocatură, după ce ani întregi am crezut că voi deveni regizor de film. Provin dintr-o familie cu tradiție în avocatură – tatăl meu a fost avocat, bunicul meu la fel, dar în copilărie, când îl vedeam pe tata mereu preocupat, îngrijorat și lucrând la cazuri, nu mi se părea nimic atractiv în această meserie. Eu mă visam regizor de film, mă fascina cinematografia – în Oradea mergeam nu des, ci foarte des la cinema, știam toți actorii, cunoșteam filmele… și mă visam având o meserie în lumea aceea. Am făcut și un curs de arta filmului, am activat la un cine-club, iubeam imaginile, fotografia – aveam propriul meu laborator acasă, deci era o adevărată pasiune cu filmu
