Primele alegeri libere după regimul Ceauşescu au avut loc pe 20 mai 1990. Oricine vorbeşte despre ziua aceea de 20 mai vorbeşte înflăcărat: cozile de la secţiile de votare, Ion Iliescu preşedinte, adunările, sloganurile scandate, Piaţa Universităţii. Politicienii acestor zile şi-au amintit şi ei de votul „orb” al acelei duminici fatidice.
20 mai 1990 a picat în Duminica Orbului, care se sărbătoreşte în a şasea duminică după Sfintele Paşti. Duminica Orbului, ziua unui miracol, a devenit pentru români ziua în care viitorul ţării a fost decis orbeşte. Deşi la primele alegeri generale libere care au urmat Revoluţiei din 1989 au concurat 72 de formaţiuni politice, Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, a obţinut 66% dintre preferinţele românilor. Partidele istorice, atât PNL, cât şi PNŢCD, au fost zdrobite la urnele de vot, cu un rezultat de 6.41%, respectiv 2.56%. În chip surprinzător, UDMR s-a situat pe locul al doilea în topul preferinţei românilor, cu un scor de peste 7%.
Analistul politic Cristian Pârvulescu spunea că Parlamentul este cu atât mai reprezentativ pentru români, cu cât mai mulţi dintre aceştia îşi exprimă opţiunea la urnele de vot, părere împărtăşită şi de senatorul Radu F. Alexandru: „Neprezentarea la vot înseamnă un Parlament cu o reprezentare redusă”. În această logică, prezenţa la vot din mai 1990 (peste 17 milioane de români şi-au exprimat preferinţa politică) demonstrează că Parlamentul format atunci era reprezentativ pentru societatea românească la începutul democraţiei.
Şi oamenii politici resimt primele alegeri ca pe un eşec al schimbării. Dacă senatorul Varujan Vosganian (PNL) atribuie o parte din vină şi opoziţiei de atunci, senatorul Radu F. Alexandru consideră că o societate în zorii democraţiei n-ar fi putut alege altfel.
De ce au fost alegerile parlamentare din 1990 un eşec
„Românii nu au văzut cor
