Adică un fel de ciufutoşenie identitară bântuie forumurile de pe net. Negătaţi din toate partidele stau şi vânează idei, le mocirlesc bine şi apoi fac apeluri disperate la curăţia românităţii. Întrebare: cum ar fi dacă ţara asta ar semăna cu ei?

Duminică asta am făcut: am stat pe net şi am citit. Sunt locuri ciudate cu oameni ciudaţi, ochelarişti care aplaudă minerii şi extra-carpatici care urăsc ungurii, analfabeţi care comentează despre doctoratul plagiat al lui Ponta şi tractorişti care plâng după flota lui Băsescu.

E sănătos să te urască ăştia. Ăştia scriu orice şi-s bucuroşi că au inventat anonimatul contondent. Stau şi scriu înjurătură după-njurătură, lucrează la privat sau la stat – şi chiar în timpul serviciului dau de pereţi cu lăcomia patronilor lumii sau fac apel la răsturnarea sistemului de stat.

Eu sunt convins că acasă au neveste şi copii faini. Mai sunt convins că uneori fac cot la cot cu picii lecţiile de matematică sau de română şi măcar o dată pe lună cumpără flori. Mai cred despre ei că sunt nişte colindători extraordinari şi pun pariu că neamurile-s încântate când le trec pragul.

Numai că-s negătaţi şi confundă poporul cu gloata. Stau după numele ţării ca după o baricadă maro, le place că libertatea începe cu ne-numele lor.

Unul îmi spunea bozgor şi boanghenă şi plătit de Budapesta – dar îşi pusese pe net un nume unguresc. Când l-am prins că-şi varsă furiile dintr-un birou din Bucureşti a turbat, ameninţă cu poliţia şi cu NATO şi cu UE: să-l apere, să-i restabilească onoarea, să-i cureţe ... numele. Haios, nu?

Adevărul e că identitatea nu mai înseamnă nimic pentru ăştia. România lor e un teren de paintball şi l-ar vrea poligon de tir.

Ştii ce mai e curios?: ăştia nu vorbesc niciodată despre familie. Despre părinţi, despre satul lor – toate astea le protejează cu sfinţenie, lăturile le varsă numai de după ga