Noi, românii, păcătuim deseori prin prea multă vanitate, prea multă încredere, nesusţinută însă decât rareori de argumentele necesare. Şi, când această vanitate ajunge să fie politică de stat, există riscul să ne vedem mult mai frumoşi şi deştepţi decât suntem în realitate. Ca un studiu comparativ, alte ţări nu sunt atât de „ţanţoşe”, abordează mult mai lucid relaţiile cu alte ţări.

Un astfel de exemplu l-am trăit săptămâna trecută, când între Iermata Neagră şi Denesmajor s-a inaugurat un drum transfrontalier. Atenţie, un drum care deocamdată este nefuncţional şi, până la intrarea României în Schengen, va fi în continuare la fel de nefuncţională. Cum Iermata Neagră aparţine de Zerind, iar Denesmajor de Gyula, practic Zerindul s-a unit cu Gyula. Adică cei 1.300 de locuitori ai Zerindului cu cei aproape 35.000 de locuitori ai oraşului Gyula. Mă aşteptam la o formă de aroganţă din partea maghiarilor, dată fiind diferenţa de populaţie, de facilităţi, de istorie, de statut, de orice. Şi, totuşi, pentru acest drum de doar 8 kilometri (Denesmalom – Zerind, cât a fost modernizat) un secretar de stat şi-a făcut timp şi şi-a inclus în programul său inaugurarea acestui drum. Date fiind datele problemei, o „panglică” de opt kilometri de drum, între un oraş bine înfipt pe harta Ungariei şi o comună abia răsărită, secretarul de stat avea toate motivele să fie „ţanţoş” sau „Büszke”, cum se zice pe ungureşte. Dimpotrivă…

Demnitarul maghiar ne-a vorbit despre beneficiile pe care le are… Gyula, ca urmare a construirii acestui drum. Da, da, Gyula, nu Zerindul, nu că partea română n-ar avea de câştigat. N-am auzit de la politicianul maghiar expresii arogante, ceva de genul „v-am scos şi pe voi în lume”, ci doar regretul că România nu e în Schengen, pentru ca acest drum să fie utilizat la potenţial maxim. Şi, pentru a nu fi încadrat doar în categoria „politically correct