La Doha, capitala statului Qatar, negocierile sub egida ONU pe marginea schimbărilor climaterice au intrat în cea de-a doua săptămînă. Incepînd de marţi 4 decembrie, la ele participă şi numeroşi miniştri din cele 190 de ţări reprezentate. Cu ce perspective de progres la orizont? iată însă principala întrebare.

Cam fiecare cultură are o zicală de genul "ţara arde şi baba se piaptănă”. La summit-ul Terrei din 2002, preşedintele de atunci al Franţei, Jacques Chirac, a lansat un avertisment în legătură cu pericolul poluării spunînd: “casa noastră comună arde şi noi ne uităm în altă parte”. Practic nu există zi fără să nu fie publicat verun articol sau vreun raport despre degradarea mediului înconjurător. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki Moon, a încercat şi el, astăzi, să găsească o formulă şoc pentru a scoate naţiunile din somnolenţă: suntem în plină criză climatică, a spus el, o criză care ameninţă economiile noastre, securitatea noastră şi existenţa copiilor noştri.

Demnitarii care au sosit la Doha, miniştri însărcinaţi cu energia, cu economia, cu ecologia sau cu afacerile externe, precum şi cei cîţiva şefi de stat şi de guvern, ar urma, pînă vineri, să găsească o platformă comună în vederea unui acord de reducere a emisiei de gaze cu efect de seră. Iată cîteva cifre care vorbesc despre “criza” amintită mai sus. 25 la sută din volumul total de gaze cu efect de seră eliberate în atmosfera planetei provin din China, 17 la sută din Statele Unite şi 11 la sută din Uniunea Europeană. Acestea ar trebui să fie şi ţările care să dea une exemplu şi să se angajeze în reducerea drastică a poluării, dar pe listă se mai află şi Brazilia, Rusia, India, Japonia sau... Qatarul, ţara gazdă a reuniunii. In total, industria planetei şi activităţile economice ale regnului uman produc cam 50 de miliarde de tone de gaze cu efect de seră anual. ONU ar