Discovery face petiţii, scrie, se zbate pentru binele nostru cultural-ştiinţific. De cealaltă parte, cei de la RCS-RDS o ard cu libertatea de a alege cea mai bună ofertă şi anunţă că iau acum documentare BBC, un brand la fel de respectat. Ambele părţi au fost şi sînt incorecte cu publicul pe care pretind că îl stimează total. Iar incorectitudinea asta vine şi din indiferenţa societăţii civile şi a politicului faţă de minima reglementare a pieţei de entertainment sau de pop-educaţiei, să-i spunem aşa.

Discovery a fost zece ani un soi de Biserica Ortodoxă Română. Cînd făceau ăia sondaje cu încredere în instituţii sau televiziuni respectabile, la ultima categorie Discovery ieşea mereu primul. O mică ipocrizie de consum, toţi o înţelegem, că doar tot aşa cîştigă şi biserica şi armata în toate topurile. Discovery defilează acum cu aceste cifre. Ce uită tot timpul să spună e că au tras din piaţa românească bani serioşi.

N-au uitat s-o spună, evident, cei de la RCS. Cam 1,5% din pachetul de bază / canal Discovery nu e puţin. De cealaltă parte RCS a folosit conţinutul iar apoia aruncat Discovery la gunoi pentru că a obţinut o ofertă mai bună. RCS a încasat atît de mult încît sîntem în pericol să distorsioneze complet piaţa, adică să dea comenzi despre ce conţinut ar trebui noi să consumăm. Dar eu aş întreba cu ce ne-am ales din capitalul acumulat de cele două companii sau cu ce ar fi trebuit să ne alegem?

Înainte de toate trebuie să spun că nu sînt aşa disperat după Discovery ca fenomen TV, tabloidizare şi comercializare a informaţiei istorice sau ştiinţifice duse uneori pînă în caricatural. Au făcut şi ei ce fac şi alţii. Problema mea e cu conţinutul ultraprevizibil şi privind exclusiv cîteva locuri comune şi obsesii istorice. Evident, Vestul trebuie să ia partea leului în orice grilă serioasă. Dar au susţinut Discovery România vreo serie TV importantă d