Marți 27 noiembrie, Cabinetul Ponta a votat Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, amendând astfel, într-o simplă ședință de guvern, o lege organică. În țara USL, în mod din ce în ce mai evident, noțiunea de separație a puterilor în stat nu mai există de mult.

Guvernarea prin ordonanțe de urgență este, din păcate, o practică de mult încetățenită în politica românească, ea fiind, de altfel, una dintre cauzele fundamentale ale fra­gi­lizării statutului puterii le­gislative. Atunci când pre­șe­dintele Băsescu este ame­nințat cu sus­pen­darea în even­tualitatea no­mina­li­ză­rii unui alt prim-mi­nistru decât Victor Pon­ta, avem de a face cu un tip similar de confuzie, ca­re tinde să înlocuiască lo­gica ins­titu­țio­nală proprie democrației cu per­so­na­li­zarea bolnăvicioasă - in­du­când, subreptice, ideea personajelor unice și salvatoare. Mai mult decât atât, se pi­cură în mod voit confuzia privind obiectul alegerilor din 9 decembrie. Există par­la­mentari liberali dispuși să susțină sus și ta­re că duminică alegem... guvernul, iar o ma­joritate USL confirmată prin vot echi­va­lează cu alegerea lui Victor Ponta ca prim-ministru. Trecând peste ridicolul și pe­ni­bilul evident al unor astfel de afirmații, care într-o țară civilizată, unde par­la­men­tarii sunt selectați printre cetățenii com­petenți și de bună-credință, nici nu ar fi luate în seamă, confuzia voită între Exe­cutiv și Legislativ pare a fi tot mai mult parte a unui program politic extrem de bi­ne pus la punct. El pare a avea ca punct fi­nal demantelarea fragilei țesături demo­cra­tice existente în România de azi.

Episodul ordonanței de guvern privind Le­gea audiovizualului este un bun exemplu, pentru că documentul respectiv nu a fost nici făcut public, nici trimis înainte către dezbatere părților im­pli­ca­te, nici dezbătut, deși pu­blicit