Luni seara, postul de televiziune B1 TV ne-a adus la cunoştinţă două ştiri: o dată că oficialităţile române de resort au întreprins urgente demersuri în vederea restituirii către revoluţionari a indemnizaţiilor lunare pe întregul an, luate de guvernul Boc la începutul anului; a doua ştire: revoluţionarii au solicitat aprobare pentru ca în ziua de 13 decembrie să organizeze o manifestaţie împotriva DNA şi ANI.
Ce scrie „dedesubtul” acestor iniţiative e deosebit de limpede: un aranjament între USL şi trupele de şoc ale „revoluţionarilor”, de o parte pentru intimidarea alegătorilor, de altă parte, dat fiind faptul că 13 decembrie are o oarecare semnificaţie istorică dar mai ales pentru că se situează ca moment în jurul căruia urmează să fie desemnat viitorul prim ministru, un şantaj de forţă asupra preşedintelui. Teroarea asupra DNA şi ANI se înscrie doar în rândul II nu cu o semnificaţie mai puţin diluată: atac direct la principale instituţii ale statului de drept.
Trăim o istorie dramatică a României. În 1989 credeam şi speram că se deschide calea spre redobândirea statutului ei democratic, spre alinierea la standardele democratice îndeobşte recunoscute. Aderarea la NATO şi UE ar fi trebuit să fie dovada orientării ferme pe această direcţie. O vreme am zis că drumul e greu, firesc presărat cu inerente, obiective obstacole, ceea ce motiva o marjă de întârziere. Cele ce s-au petrecut şi se petrec în anul de graţie 2012 ( după 23 de ani de speranţe) învederează mai mult decât îngrijorător că dimpotrivă, sub asaltul unor lovituri zdrobitoare, România este pe punctul să capoteze democratic, să se îndrepte într-o direcţie încă nedefinită dar inerent distructivă.
Primul asalt împotriva ei şi probabil cel mai eficient este asaltul psihologic. Încă din primele zile ale lui „90” şi de atunci până în prezent, asupra României, asupra românului, s-a exercitat un