Pe data de 6 decembrie 2012, Flavia Coposu-Bălescu împlineşte venerabila vârstă de 88 de ani. Sunt unul dintre cei care a avut deosebita onoare de a „sta de vorbă”, cum spune şi domnia sa şi a obţine informaţii inedite despre familia din care provine, o familie care se înscrie, la loc de cinste, în galeria marilor personalităţi pe care Ţara Silvaniei le-a dat istoriei. Desigur că a contat mult şi faptul că sunt originar din Bobota, satul familiei Coposu, satul în care au văzut lumina zilei Clara Coroianu, măritată Maniu, Corneliu Coposu şi surorile sale Cornelia, Doina, Flavia şi Rodica, despre care am publicat câteva articole în numerele precedente ale prestigioasei reviste sălăjene „Caiete Silvane”.

Este mult mai cunoscut, nu îndeajuns însă, calvarul suferit de Seniorul Corneliu Coposu decât cel al surorilor, soţiei şi mamei sale. Întreaga familie Coposu a avut de suferit, începând cu Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Însă, calvarul îndurat de familie în perioada regimului comunist a fost unul inimaginabil, în special pentru tânăra generaţie. Având în vedere modestia care le caracterizează, dar şi suferinţele îndurate de fratele lor în puşcăriile comuniste, distinsele surori Coposu, Flavia şi Rodica, nu au dorit să povestească nimănui, până acum, calvarul îndurat. Relevante sunt, în acest sens, cuvintele dnei Flavia: „Acuma ce-aş vrea eu să spun… să subliniez: Noi n-am vrut niciodată să vorbim despre noi, ce s-a întâmplat cu noi după arestarea lui (Corneliu Coposu –n.n.) şi ştii de ce? Dintr-o foarte justificată decenţă, că n-are rost să ne văietăm, că foarte mare parte de populaţie a suferit… foarte mare. C-a fost pe nedrept, c-a fost pe drept, că nu ştiu ce… E foarte adevărat că nu am acceptat nici un fel de compromis de nici care. Dar, a începe şi a vorbi de suferinţa noastră, că ne-a dat afară din servici, că n-am putut progresa, că n-am făcut