- Cultural - nr. 236 / 5 Decembrie, 2012 Despre diavol trebuie sa admitem faptul ca are experienta in lupta cu omul. El vede cum se misca omul, catre ce tinde, ce slabiciuni are si pe baza acestor informatii si datorita faptului ca omul nu este intr-o permanenta comuniune cu Dumnezeu, prin rugaciune, ii poate distrage atentia de la lucrurile bune la cele parute bune. "Mai demult, oamenii erau nevoiti sa mearga la oras, cand voiau sa ia vreun imprumut, ca sa cumpere, de pilda, un cal. Atunci, daca cineva avea un cal, isi putea intretine familia. Facea pereche cu calul altcuiva si ara. Odata unul a pornit sa mearga la oras sa ia imprumut, ca sa cumpere un cal sa-si are ogorul, sa nu se chinuiasca sapand cu harletul. S-a dus asadar la banca, de unde a luat imprumutul, dupa care a trecut si pe la magazinele din centrul orasului si casca gura. L-a vazut un negustor si l-a tras inauntru. «Vino inauntru, omule, am lucruri bune!» A intrat inauntru, iar negustorul a inceput sa coboare topurile de stofa din rafturi. Le lua, le scutura. «Ia-o», ii spune, «este buna, iar pentru copiii tai, ti-o voi da mai ieftin». Pleca de la unul, mergea mai departe si casca gura la altul. «Hai inauntru, omule», ii spunea alt negustor, «o sa ti-o dau mai ieftina». Si cobora stofele, le deschidea, le intindea. In cele din urma s-a zapacit sarmanul, si zicea in sinea lui: «Acum, cand a coborat valurile de stofa si le-a intins…» si mai ales ca «pentru copii este mai ieftin», a dat banii pe care ii luase de la banca si a cumparat un val de stofa, dar care era stricata. Dar ce sa faca cu un val intreg de stofa? Niciun bogat nu ar fi luat un val de stofa, ci numai atat cat ii trebuia. In cele din urma s-a intors acasa cu un val de stofa putreda. «Unde este calul?», l-au intrebat. «Am adus stofa pentru copii!», le spunea el. Dar ce sa faca cu atata stofa? S-a indatorat si bancii si nici cal n-a luat