Nu m-am dat niciodată în vânt după mata. Dar, oricum, pe un răboj eşti la „fete frumoase". Dar, ce contează părerea mea, când ţinta ta de vârstă e... prin Ţările de Jos. Crudităţi.
Ai rămas în memoria-mi plină de personaje din Shakespeare, Kazan, Cehov, Steinbeck, Fellini, Llosa, Kuberik, Marquez, Poe; şi de poemissime superbe de Eminescu, Whitman, Baudelaire, Geo Dumitrescu, Ginsberg, Blaga, C. Ivănescu, Nichita, Păunescu... ai rămas, zic, măcar pe lista albă. La „fete frumoase...".
Oricât de misogin aş fi - deloc! - nu poţi urî o femeie frumoasă. Eventual, o poţi detesta dacă te-a respins. Nu este cazul... (Ştii clasificarea lor: Femei serioase - care se culcă numai cu mine; „curve" - care se culcă cu toţi; şi „curve ordinare" - care se culcă cu toţi, numai cu mine, nu!...).
Am făcut acest preambul ca să pricepi că nu te judec cu oarecari prejudecăţi. Dar, nu se mai poate. Un om normal ca mine nu poate suporta cum o fată frumoasă ca tine, sănătoasă, bunăăăă cum zic famelicii sexului, să ajungă în halul în care te afli... Cu picioarele... ah, picioarele tale pentru care un june poet din cenaclul Onan ar fi emanat fluvii de poeme scrise de mână, iar un impotent s-ar fi vindecat instantaneu... picioarele tale clasice ca un poem, istorice - Austerlitz, Waterloo, Podu Înalt şi Cracii Cruduţei... - au ajuns de râsul curcilor! Două săbii ascuţite ca lupta de clasă. Două scobitori.
Două oase din scheletul de anatomie bune şi la geografie ca indicator pe hartă... Două bastonaşe de Abecedar - o-i oi/mo-i moi! - susţinând umbra unei femei cândva apetisantă, pempantă, croasantă. Râvnită de fauna juvenil-masculină a republicii, căreia îi stârneai - provocatoareo!, sfâşietoareo! - deschiderea băierilor glandei cu bale dulci şi calde, pofticioase... Şi, din criminalul animal feroce ai ajuns Anorexiţa. Scândurica. Scrumbia uitată-n soare... Amintirea Cru
