Un preot din Bacău a învăţat limbajul surdomuţilor şi a construit o biserică pentru aceştia. Apoi, s-a întâmplat o minune: fiul său, pe care l-a crezut surdomut până la cinci ani, a început să vorbească.
Preotul ortodox Gabriel Radu-Ichim este cunoscut ca singurul duhovnic al surdomuţilor din judeţul Bacău şi unul dintre puţinii din ţară care slujeşte în limbaj mimico-gestual.
La marginea Bacăului, în anul 2009, împreună cu o mână de muncitori aduşi din Maramureş, el a ridicat o biserică din lemn, în doar 26 de zile.
Un lăcaş de cult, printre blocurile de pe strada Călugăreni din cartierul băcăuan Nord. În alte trei luni, curtea bisericii a fost împodobită cu multe flori şi verdeaţă, cu bănci acoperite cu lăicere viu colorate şi locuri de aprins lumânări.
Liturgia se ţine pe muţeşte, preotul „rostind“ cuvintele cu ajutorul mimicii şi a semnelor. Toate acestea, pentru că preotul Radu-Ichim era convins că unicul său fiu, care avea pe atunci 4 ani, este surdomut.
Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“ este singurul lăcaş de cult în care se roagă 150 de familii de surdomuţi din judeţul Bacău. Parohul Radu-Ichim era convins că Ioan, singurul lor fiu, nu va auzi sau vorbi vreodată.
Micuţul nu rostea niciun cuvânt şi, de ceva vreme, îşi crease propria lume. Medicii ridicau din umeri, iar familia Radu-Ichim îşi pierduse orice speranţă în medicină. Nu şi pe cea în Divinitate.
„Avea patru ani şi nu zicea niciun cuvânt. Nici «mama», nici «tata». La unele zgomote, începea să plângă tare de tot, ca şi cum îl deranja ceva. Şi eu, şi soţia mea, care e profesoară de Română, nu mai ştiam ce să facem. Medicii nu ştiau ce să mai zică şi ce tratamente să-i mai dea. Începusem să mă obişnuiesc cu ideea că am un fiu surdomut. Mă consolam cu gândul că nu sunt nici primul şi nici ultimul tată aflat în această situaţie“, mărturiseşte preotul R
