Ceea ce a făcut Octavian Ştireanu este unic în presa românească: să aduni între coperţile a trei volume cele mai importante moment din istoria de 22 de ani a unei publicaţii este o provocare căreia nu văd cine-i poate răspunde în peisajul de astăzi al presei scrise.

Ştireanu este fondatorul ziarului “Azi” – într-o acoladă peste timp cu publicaţia de acum opt decenii a lui Zaharia Stancu. A stat la cârma ei – cu scurte perioade în care exigenţe morale l-au făcut să nu amestece politica cu ziaristica – de la începutul din secolul trecut şi până în zilele noastre. Într-un remarcabil gest de recuperare a ostenit selectând în cuprinsul a trei volume cele mai semnificative momente publicistice ale acestui interval, realizând un “memento” sugestiv pentru evoluţia societăţii româneşti. În reuniunea care a avut loc Marţi în cocheta sală a “Tinerimii române”, în prezenţa unui mare număr de invitaţi, dintre care n-au lipsit doi dintre cei trei preşedinţi ai României şi primul premier, asistenţa l-a însoţit pe directorul ziarului “AZI” într-un periplu prin meandrele democraţiei timpurii şi originale, în cursul căruia s-au reîntâlnit cu numeroşi gazetari pe care i-a lansat ziarul, astăzi împrăştiaţi pe la mai toate publicaţiile şi televiziunile unde au performat pe baza şcolii făcute la zi la AZI. Cel mai important lucru pe care-l dezvăluie intreprinderea intelectuală a lui Octavian Ştireanu este asumarea deschisă a pasivului şi activului pe care le implică acţiunea publicistică în viaţa reală. Nu ştiu câte alte gazete şi alţi constructori de gazette îşi pot permite acest lux. Ştiu doar că Ştireanu oferă, prin volumele “Iubind visul”, “Izbânda frunţii” şi “Prezentul de mâine” un model şi un ghid de urmat de cătrei cei care şi le pot permite.

Vă oferim, spre edificare, profesiunea de credinţă a gazdei manifestării de la “Tinerimea română”, rostită cu prilejul ami