Valorificarea energetică a potenţialului acumulării Brădişor constituie ultima treaptă de cădere a amenajării hidroelectrice a Râului Lotru.
Lucrările la baraj şi hidrocentrală au început în anul 1973, iar punerea în funcţiune s-a făcut abia în 1982. O perioadă mare de timp pentru o lucrare executată pe timpul comuniştilor, dar întârzierea a fost cauzată de necesitatea schimbării locului cavernei hidrocentralei, deoarece roca unde a fost iniţial amplasată s-a dovedit a avea o rezistenţă slabă.
Barajul Brădişor este un stăvilar arcuit din beton, amplasat la aproximativ şase kilometri în aval de axul amenajării Mălaia şi la 15 kilometri de Staţiunea Voineasa. Înălţimea stăvilarului este de 62,5 metri, iar deschiderea la coronament este de 225 de metri. Acumularea poate reţine 39 de milioane de metri cubi de apă pe o suprafaţă de 130 de hectare, bazinul colector fiind de peste 750 de kilometri pătraţi. Parametrii hidrologici ai acumulării au fost determinaţi în funcţie de planul de exploatare a Centralei Hidroelectrice Mălaia situată în amonte, deversările din barajul Mălaia, aportul diferenţei de bazin hidrografic dintre Mălaia şi Brădişor, precum şi aportul aducţiunii secundare Păşcoaia.
Hidrocentrala funcţionează 2.000 de ore pe an
Acumularea Brădişor este una dintre cele mai importante de pe Valea Lotrului. Pe lângă rolul energetic, ea asigură alimentarea cu apă potabilă şi industrială a municipiului Râmnicu Vâlcea şi a localităţilor adiacente, dar şi regularizarea debitelor mari. În funcţie de aceşti parametri lucrează şi Hidrocentrala Brădişor, care este echipată cu două turbine Francis de 57,50 MW. În medie, ea funcţionează aproximativ 2.000 de ore/an (80 - 85 de zile pe an).
Centrala Brădişor este amplasată într-o cavernă situată la 330 de metri lateral în aval de baraj şi la 150 de metri sub versantul de pe malul dr
