Dovedind inca o data ca nu-i este teama de furtuna, Traian Basescu iese la rampa tocmai in ultima saptamana de campanie electorala si ataca la TV din plin si cu toate fortele pe cei care l-au atacat sistematic, tot din plin, dar numai sub centura.

Sub centura, acesta e cuvantul pentru niste lovituri nereglementare, cand beligerantii, in loc sa se bata intre ei respectand regulile jocului cand se dueleaza, dau de pamant cu respectivele reguli si trag cu prastia in nestire, ca sa-l puna in pozitie de aparare pe cel menit sa priveasca jocul de la tribuna.

Nimic nu e mai presus decat prezumtia

Pare deci dreptul presedintelui sa se apere, sa arate telespectatorilor afisele si sloganurile prin care USL nu lupta deloc cu ARD, PP-DD, UDMR sau alti eventuali concurenti, ci numai cu Traian Basescu.

Pe el trebuie sa-l doboare la alegeri inamicii, ca sa-si ia revansa, dupa ce si-au tras singuri gol in propria poarta, la referendum.

Dar dreptul presedintelui e una si realitatea este alta. Simte oricine in ce joc periculos intra presedintele statului cand acuza de minciuna presedinti de partide aflati in campanie sau cand sfatuieste alegatorii pe cine sa nu voteze - respectiv puscariabilii aflati pe liste.

Pe de o parte, presedintele are dreptate. Cei acuzati de coruptie, de dare sau luare de mita, de evaziune sau falsuri electorale n-ar trebui sa figureze pe liste. O spune foarte clar bunul simt.

Dar, pe de alta parte, un asemenea speech da apa la moara exact celor care abia asteapta sa intensifice tirurile cu prastia, pregatind cu zel discursul pentru viitoarea suspendare.

Calul lor de bataie sunt reglementarile, tot mai confuze, atunci cand legea e lege, prezumtia e pezumtie, interesele sunt interese, iar bunul simt este alta gasca, in alta traista. Bingo!

O mana spala alta