La finele anului 1967, Nicolae Ceauşescu a reformat mecanismele economice şi politice. Va considera, până la capătul vieţii, că tot ce intenţiona Gorbaciov prin perestroika sovietică, el săvârşise cu două decenii mai înainte. La finele anului 1967, Nicolae Ceauşescu a reformat mecanismele economice şi politice. Va considera, până la capătul vieţii, că tot ce intenţiona Gorbaciov prin perestroika sovietică, el săvârşise cu două decenii mai înainte
Incomparabilă, ca spectaculozitate, cu istoria evenimentelor politice, istoria economiei oferă grilele de decodare şi interpretare ale regimurilor comuniste. Conform doctrinei, „baza“ economică – înţeleasă ca relaţii de producţie, generate de un anumit mod de proprietate – determină „suprastructura“ ideatică, organizaţională şi culturală. În utopia acestui strict determinism, Ceauşescu şi ceilalţi lideri comunişti au fost continuu constrânşi de angajamentele economice.
Voluntarism şi politică naţională
Anii de debut ai lui Ceauşescu la şefia partidului coincid cu încercările de reformă ce-au culminat cu tragicul final al „primăverii pragheze“. În acelaşi spirit, la sfârşitul lui 1967, liderul român s-a lansat într-o aventură din care nu-şi va mai reveni. Toate cărările lui către iad au fost pavate însă cu bune intenţii! Între curaj, temeritate, voluntarism şi nebunie, graniţele sunt mişcătoare. Politicile sale reformatoare în economie şi reorganizarea administrativ-teritorială au părut atunci curajoase şi benefice interesului naţional.
Calendarul ultimului trimestru din anul 1967 se evidenţiază prin aglomerarea evenimentelor: două plenare ale CC şi o conferinţă naţională a partidului, precum şi două vizite la Moscova făcute de Ceauşescu, fixate la date apropiate.
Din perspective ideologice, aceasta e perioada lansării proiectului de comunism naţional, marca Nicolae Ceauşescu.
Un „nou meca
