În enunţul din titlu nu am spus că, peste toate, suntem conduşi şi de proşti. Nu numai la nivel politic, dar chiar oriunde; inclusiv la companii cu pretenţii sau multinaţionale! Nu putem avea creştere economică doar pentru că în România este totul de construit şi potenţialul este imens. Aşteptările ridicate sau strigătele la luptă pentru adoptarea unei filosofii de creştere vin în contradicţie cu realitatea de zi cu zi a societăţii româneşti. Nimic nu ne recomandă pentru un abonament la prosperitate şi, pentru a trage nădejde la ceva, multe ar trebui revizuite şi nu la nivel instituţional, cât la nivelul comportamentului de piaţă, al mentalităţilor, al moralităţii.

Economia nu este despre a trage la şaibă, nici despre tehnologii superioare acţionând în vid, nici despre manageri stând cu creionul în mână asupra unor planuri de afaceri concepute în abstract şi nici despre marketing bazat doar pe inventivitatea unor aerieni din industria de publicitate; şi să nu uităm dobânzile mici!

Economia este cu totul altceva! Este vorba despre antreprenori care înţeleg potenţialul de câştig, dar şi riscul, despre organizarea muncii şi calitatea ei, despre pregătire şi efort în autoperfecţionare, despre inovaţie şi achiziţionarea tehnologiilor adecvate, despre acumularea capitalului şi circulaţia acestuia, despre încrederea rezultată din onestitatea participanţilor la piaţă, despre înţelegerea preferinţelor consumatorului, despre direcţionarea judicioasă a investiţiilor şi a producţiei, despre adecvarea produsului şi împachetarea lui la intrarea în piaţă.

Creşterea economică nu este, aşadar, o buruiană care iese aleator din pământ şi se dezvoltă orişicum, după cum nu este un produs de laborator al unor mandarini înşiraţi pe un eşafodaj birocratic; este un rezultat al unui efort conjugat al întregii societăţi.

Privind în istorie, creşterea economică a fos