Primăvara arabă s-a terminat demult şi deja peste Cairo a venit toamna, fără ca protestele să fi încetat. Pe 23 octombrie 2011, cu o lună înainte ca Piaţa Tahrir să fie ocupată din nou şi să redevină scena unui masacru cu peste 1500 de răniţi, printre milioanele de postări de pe Blogspot se strecoară o fotografie care ar fi putut trece uşor neobservată, dacă n-ar fi fost vorba de o ţară arabă. Portretul alb-negru al unei tinere care priveşte fix spre obiectiv, un corp adolescentin completat de doar cîteva elemente de recuzită: ciorapi de mătase cu adeziv, balerini roşii, o floare de aceeaşi culoare prinsă la ureche. Fotografia i-a adus lui Aliaa Magda Elmahdy, egipteanca de 21 ani care şi-a descris poza drept un „strigăt împotriva unei societăţi a violenţei, rasismului, sexismului, hărţuirii sexuale şi ipocriziei”, aproape trei milioane de vizualizări şi supranumele de „revoluţionara goală”.

O aură indecentă

În plin anotimp al revoltei de stradă, Aliaa a stîrnit, cu erotismul ei stîngaci, un alt război din care mulţi se miră că a scăpat cu viaţă, ba chiar continuă să scrie pe blogul personal. Popularitatea ei, alimentată de Twitter-aura generată viral, n-a fost un preţ mic, iar miile de comentarii inflamate, ajungînd chiar la ameninţări cu moartea, au scos la lumină un lucru pe care, cu atenţia noastră comprimată de cetăţeni grăbiţi, tindem să-l luăm drept „diferenţă culturală” – tragică, ce-i drept. Pentru musulmani, corpul şi, odată cu el, întreg teritoriul feminin e fortăreaţa cel mai bine păzită, chiar şi în vremuri în care liberalii îşi joacă discursul reformei. Nu doar comentatorii fără nume s-au grăbit să arunce cu piatra „curviei” şi a „bolii psihice” în imaginea femeii; rîndurile lor au fost masiv îngroşate de ziarişti, disidenţi şi liberali stîngişti, aflaţi în plină confruntare cu islamiştii conservatori.

Aproape surprinzător, nu funda