Drama taranilor romani este egala cu situatia disperata a agriculturii noastre. De douazeci si ceva de ani vorbim despre teribilul potential al Romaniei. Un stat care s-ar putea lua la tranta, in aceasta materie, cu cei mai puternici membri ai Uniunii Europene. Si, in acelasi timp, un stat care nu are nicio speranta, intr-un termen rezonabil de timp, de a deveni performant in agricultura. Romania are milioane de fermieri, asa li se spune acum taranilor, care sunt siliti sa traiasca intr-o economie de subzistenta. In loc sa fie prosperi. Si sa ofere din prosperitatea lor si celorlalti romani. De ce suntem in aceasta situatie? De ce sunt sceptic atunci cand ma gandesc la solutii intr-un termen rezonabil de timp? Ne impotmolim mai intai in actele de proprietate. In succesiuni. Un taran care abia supravietuieste cu veniturile pe care le are nu-si poate plati taxele de succesiune pentru peticul sau de pamant si nici nu are posibilitatea sa-si faca un cadastru. Din acest moment, totul se incurca. Banii pe care ii ofera Uniunea Europeana pentru terenurile agricole nu pot fi accesati in mod legal de catre tarani. In aceste conditii, pentru a-i ajuta sa supravietuiasca, autoritatile recurg la fel de fel de exhibitii. Care, atunci cand se va trage linia la Bruxelles, se vor numi “corectii”. Iar Romania va fi penalizata.
Pentru a avea, intr-o buna zi, o agricultura performanta, comasarile de terenuri sunt obligatorii. Comasarile se fac, in mod natural, in jurul unei afaceri. Dar nicio afacere si nicio comasare nu pot fi operate daca nu exista documente juridice in regula iar acestea nu pot exista decat in conditiile in care fiecare bucata de teren beneficiaza de un cadastru.
In ciuda repetatelor angajamente pe care statul roman le-a luat in fata autoritatilor de la Bruxelles, incepand din anul 2007 si pana in prezent, Romania nu a reusit sa incheie op
