Un grup de cercetători au anunţat că au identificat zonele scoarţei terestre care sunt expuse la megaseime, cum au fost cele care au devastat Indonezia şi Japonia în ultimii ani.
''Am descoperit că 87 % din cele mai puternice 15 seisme din ultimul secol /cu o magnitudine de sau mai mare de 8,6 grade/ sunt asociate cu regiuni situate la intersecţia dintre o zonă de fractură oceanică şi o zonă de subducţie'', a declarat Dietmar Müller, cercetător la Universitatea australiană din Sidney.
Această corelaţie cu fracturile oceanice, un fel de ''cicatrici'' situate pe fundul oceanelor, şi zonele de subducţie, unde o placă a scoarţei terestre se înfundă sub alta, este prezentată în 50 % din cazuri dacă ne referim la cele mai puternice 50 de seisme din sec XX /cu magnitudine mai mare sau egală cu 8,4/.
Pentru cerinţele studiului lor, publicat miercuri în revista europeană Solid Earth, cercetătorii au luat în calcul circa 1.500 de seisme în total. Ei le-au confruntat apoi cu date cartografice cu ajutorul unui algoritm conceput iniţial pentru a analiza preferinţele internauţilor.
''Dacă asocierea pe care noi am descoperit-o se datorează unui simplu hazard, doar circa 25 % dintre marile seisme de subdicţie ar coincide cu aceste condiţii tectonice specifice'', a afirmat Dietmar Müller.
Deoarece seismele sunt provocate de mecanisme incredibil de complexe, specialiştii nu sunt în măsură să explice precis de ce afişează o astfel de preferinţă. Ar putea fi vorba de proprietăţi fizice particulare ale acestor medii tectonice, capabile să acumuleze puternice tensiuni pe o perioadă îndelungată înainte de a le elibera, provocând un cutremur de pământ cu atât mai puternic cu cât ciclul este mai lung.
Descoperirea ar putea permite ameliorarea fiabilităţii hărţilor cu zone de risc seismic puternic.
Concepute în principal porni
