Ca să înainteze în primăvară, steliştii trebuie să afle de ce s-au împiedicat cu Stuttgart.

Steaua îşi joacă ultima carte europeană în ultimul meci. Nu e o situaţie foarte confortabilă, mai ales că joacă fără publicul de pe “Arena Naţională”. Teoretic, miza meciului ar trebui să reprezinte o motivaţie suficient de tare, ca să mobilizeze trupa. Dar e final de tur, există oboseală de toate felurile, există accidentări, există relaxarea dinaintea pauzei de iarnă. Apărarea, pe care antrenorul Stelei o studiază şi o remediază, s-ar putea să nu fie marea problemă la meciul cu danezii. Steliştii trebuie să revină asupra prăbuşirii colective sub asediul asiaticilor din Bundesliga şi trebuie să-i afle cauzele. Să le afle, fiecare în parte şi împreună. Măcar să le intuiască.

Acel scor-fluviu arată că s-a produs o ruptură între realitatea jocului Stelei şi ficţiunea competiţiei din campionatul nostru. Reperele jucătorilor lui Reghecampf s-au pierdut în prăpastia dintre standardul Ligii 1 şi standardele cupelor europene. E o posibilă explicaţie sau un început de explicaţie pentru faptul că o echipă lider detaşat şi mult lăudat în campionatul intern se împiedică jenant în grupele Europa League.

Cît de bun este fotbalul prestat de Rusescu şi compania? Care e valoarea adevărată a Stelei construite de Reghecampf? Sînt întrebări pentru mai tîrziu. O parte din răspuns îl vom avea joi seară. Dar trecînd de la uşor la greu şi iar la uşor,şi iar la greu, Steaua riscă să piardă măsura. Să încurce standardele. Să intre cu capul în nori în meciul cu Stuttgart şi superconcentrată în meciul cu Chiajna. Prin asta trec toate echipele româneşti cînd evoluează în alte competiţii decît Liga 1. Se trezesc că le fuge campionatul de sub picioare cînd ajung în Europa. Liga 1, cu grandorile ei de etapă, întinde această capcană a minţilor: poţi să cîştigi titlul şi să nu ştii unde te