Cel mai nociv lucru care se poate intampla cu mintea colectiva nu este faptul ca se pregateste sa voteze pentru un USL care-i are drept port-drapele pe Crin Antonescu si Victor Ponta. Libertatea de a opta era un pacat capital doar in comunism.
Altceva trebuie sa puna natiunea pe ganduri: faptul ca extrem de putini romani considera ca principala prioritate a institutiilor democratiei trebuie sa fie combaterea coruptiei. Daca este asta o forma de impacare cu situatia, o maniera de a accepta inevitabilul sau dovada faptului ca exista o complicitate a necinstei in toate paturile sociale, de la nomenclatorul internarilor in spital pana la incredintarea de contracte din bani publici, habar nu am. Posibil sa fie o combinatie.
Daca dominanta societatii este coruptia, dar asta nu-i deranjeaza decat pe niste nerozi, atunci nici speranta sa se schimbe lucrurile vreo 50 de ani de-acum incolo nu vad, pentru ca daca de o parte sunt romanii amortiti, de cealalta vietuiesc politicienii veseli. Si interesati ca pe electorat sa nu-l framante furtisagul generalizat. Caci altfel ar iesi in strada si ar da cu ei de pamant. Nu o mie de ametiti, ci milioane de dezmortiti.
Lucru care nici nu suna tare rau, dar degeaba dai vitelor sa bea motorina si mortilor ideologie, ca nu are cum a se urni vreo pozna.
Interesant este ca optiunile politice nu pot fi puse in relatie directa cu realizarile barosanilor in materie de jumulit Romania. Daca ar exista vreo legatura, pe urnele de vot s-ar asterne praful 50 de ani de-acum incolo.
Sau ar merge spre ele numai tinerii, ca sa faca exact ca in anul 2000, cand s-au rasculat impotriva perspectivei de a reveni PSD la putere si au sanctionat faramele CDR pentru capitularea lui Emil Constantinescu, votandu-l pe Corneliu Vadim Tudor. O palma pe care politicienii au tinut-o minte.
De asta
