Reforma statului a fost una dintre cele mai mediatizate iniţiative a PDL din ultimii ani . Această temă era una de interes naţional, mai ales că România avea nevoie urgentă de o asemenea operaţiune.

Acum, la câţiva ani buni de când a fost lansat acest proiect, efectele reformei nu prea se văd. Cel puţin în ceea ce priveşte sectorul economic ele tind către zero. Am să explic de ce cred eu, privind lucrurile prin prisma antreprenorului, că statul a rămas anchilozat şi nu a fost în stare să se reformeze. În primul rând, guvernanţii nu au reuşit să-şi stabilească o listă clară de priorităţi în ceea ce priveşte politica investiţională. Când dispui de resurse limitate trebuie să ştii foarte bine pe ce trebuie să le cheltuieşti. Nu ai voie să risipeşti nici măcar o centimă din banul public, mai ales în perioadă de criză financiară profundă, pe investiţii care să nu-şi multiplice efectele benefice pentru economie. Sălile de sport, bazinele de înot, terenurile fotbal reprezintă genul de investiţii care nu produc nimic, ci mai degrabă consumă, întrucât întreţinerea lor costă. România avea nevoie de autostrăzi, de infrastrutură feroviară, de pasaje şi pasarele care să fluidizeze traficul, de şosele de centură. Asemenea lucrări produceau pentru economie şi reprezentau, în acelaşi timp, semnale pozitive pentru investitorii străini. Ce s-a făcut în acest sens, în ultimii ani, a fost mult prea puţin. Aşadar, investiţiile făcute parcă doar pentru firmele de partid şi nu pentru a dezvolta economia pe orizontală nu înseamnă reforma statului. În al doilea rând, guvernanţii au făcut o greşeală enormă atunci când au aplicat scăderile salariale de la un capăt la altul al spectrului bugetar, fără a ţine cont de responsabilitatea celor care lucrează în sistem. Mă întreb cum se poate face combaterea evaziunii fiscale (evident, o prioritate de grad zero) cu inspectori ai ANAF care au