Prima calitate a unui tiran este comportamentul său dublu, schizoid. Pentru cei ce nu-l ştiu, el pare a fi o fiinţă atipică, venită din alte lumi. Dacă se află într-o poziţie umilă, de executant, atunci el este cel care stă numai în preajma şefului său, încercînd în permanenţă a-l convinge de competenţa sa şi de faptul că numai el ştie şi numai el face tot. Pentru că nu-şi poate dezvălui adevăratul caracter, tiranul subaltern este umil pînă la lacrimi şi linguşitor pînă la greaţă. Dacă ai ochi şi destul caracter pentru a-l evalua corect, vei vedea o persoană degradată, speriată şi dispusă la a face orice pentru a mai urca încă o treaptă. Însă, adevăratul spectacol al nimicniciei umane îl oferă atunci cînd ajunge şef, cînd ajunge să conducă oameni. Numai el are rezolvări şi toată lumea trebuie să-l asculte cu atenţie. Sancţioneză, „taie“ capete şi „execută“ pe oricine nu este de acord cu el. Nu respectă niciodată legea pentru că el are întotdeauna propriul sistem de norme şi reguli.

Tiranul nu-şi schimbă niciodată înfăţişarea. Are acelaşi comportament la lucru, pe stradă sau acasă. Oricine ai fi, dacă l-ai contrazis, nu-i mai eşti „prieten“. Ştie tot, face tot. Şi soarele se învîrte după dorinţele lui. Este mereu supărat, aşa cum îi stă bine unui om cu „standarde înalte“. Nu spune niciodată ce-l nemulţumeşte, iar cei care îi sînt slugi trebuie să deprindă reflexe cu adevărat rafinate pentru a-i ghici gîndurile şi intenţiile cele mai ascunse. Odată ghicite, acestea trebuie rapid îndeplinite. Aşa apare în jurul său un fel de concurenţă a slugilor, în care fiecare dintre ele dezvoltă o imaginaţie maladivă în a inventa situaţii, fapte şi întîmplări care să-i producă şefului mici bucurii.

Un tiran care se respectă este întotdeauna cinic. Afişează un gen de superioritate băşcălioasă, pentru toată lumea. Nimic nu este bine făcut pentru că, în afară de el, nime