De câteva decenii copiii Aradului se amuză, trăiesc intens, se tem, sunt alături de nişte personaje mai aparte, un fel de strămoşi ai desenului animat: păpuşile, mai precis marionetele, care se mânuiesc cu nişte sfori, fire. Generaţii de copii au frecventat împreună cu părinţii şi bunicii lor Teatrul de Marionete Arad, acesta fiind un deschizător de lume artistică pentru micii spectatori. Spectatori care de la această vârstă fragedă pot deprinde şi înţelege arta, frumosul. Ceea ce nici nu-i rău pentru începutul de educaţie care este abia la început, în cazul micuţilor spectatori.

Haideţi să vedem un teatru de marionete…

Ei bine, personajele pe care actorii-mânuitori le prezintă în spectacole, şi care prind viaţă sub mâinile lor vrăjite şi îndemânatice, îşi pornesc viaţa din… dar hai să vedem de unde. Cine crează şi cum?

Împreună cu o colegă, care şi-a autoasumat sarcina de fotoreporter ad-hoc, am luat-o spre Teatrul de Marionete Arad, ca să vedem ce şi cum… Am ajuns. Ne-am interesat de la o doamnă (sărut mâna doamnă ne pare rău că nu v-am reţinut numele) ne-am interesat, zic, unde este atelierul de creaţie. „Acolo“ ne zice doamna, arătându-ne o uşă albă. Am intrat pe uşa albă în atelier, acolo unde suntem întâmpinaţi de artistul Nelu Pitic, pictorul-scenograf şi singurul de la Teatrul de Marionete (acum secţie a Teatrului de Stat „Ioan Slavici Arad). Cu jovialitate şi bucurie ne întâmpină artistul. Ne sărutăm elegant aerul din jurul obrajilor şi apoi ne pune pe nişte scaune. Rotesc privirea prin atelier: desene în creion pe carton, afişe mai vechi şi mai noi, fragmente din corpurile unor personaje păpuşeşti, un amalgam de obiecte şi scule, străine nouă, străinilor de teatru.

Nelu Pitic este un om deschis, mereu cu zâmbetul pe faţă, trăieşte intens şi bucuros clipa, deşi o uşoară răceală îl face să-şi dreagă mereu vocea. Ne povesteşte cu pasiu