Ieşi din casă şi te trăzneşte: miroase ascuţit a iarnă.
Stâlpii se îndoaie sub greutatea promisiunilor electorale. Fiecare candidat - (de unde o veni cuvântul ăsta obscen? "candidat", adică "dedat cu candoarea") - a luat culoarea partidului. Roşu, alb, vineţiu, căcăniu. Fiecare e atârnat de poala câte unuia, mai cuprins politic, care cică ni-l recomandă şi are încredere în el.
Toţi dau pe dinafară bune intenţii. Aduc râzători bunăstarea pe tavă, ca pe o bombă cu fitilul aprins. Pace, dreptate, canalizare, unire, sănătate, solidaritate, asfaltare - votaţi, votaţi, votaţi.
Cu ce seamănă ei? Cum stau ţepeni în afişe - cu reclamele la promoţii (votezi unu', te-alegi cu trei) . Dar se vor însufleţi, după 9 decembrie, ca şoarecii dansatori. (Şoareci cu osânză de şobolani). Nişte ăia surzi, care se învârt în cerc. În cercul lor politic, dintr-un partid într-altul, până le istovesc pe toate.
În campanie s-au mai gudurat door to door, au mai dat mâna cu lumea prin oboare, pe la malluri, pe la tăieri de panglici şi praznice ideologice. După, n-o să-i vedeţi decât pe stâlpi, până-i doboară viscolul.
Câte una rea de muscă împarte iconiţe sfinţite, altul care râgâie stridii mestecă solemn în fasolea de obşte.
Până unde bate viziunea lor politică? Până în despicătura urnei. Cât îi ţine? Până dezbracă janticile împrumutate, până se extrag din atelajele modeste şi depun jurâmăntul: jur să nu mai ies patru ani din costumul Brioni, să nu mai urc în Sandero, să nu mă mai spurc la pufuleţi electorali.
Ce mare lucru v-am povestit să nu-l ştiti şi voi? Perversiuni minore, în capitalismul bun de gură.
Avem nevoie de ăştia ca să ne spoiască tingirea viitorului? Să înţelegem cum o să ne meargă, nu ne trebuie nici ghicitori în facturi, nici clarvăzători în bezna lui 2013.
Ieşi din casă şi te trăzneşte: miroase ascuţit a iarnă.
