-AA+A

Îndemn: Să învăţăm împreună acţiunea antidiscriminare Vă puteţi întreba, firesc, despre ce fel de discriminare ar fi vorba. În ce domeniu? Unde? În cazul pe care încerc să-l descriu, actul discriminatoriu este de tip social şi are în vedere persoane, în special minori, care suferă de o afecţiune nativă ce se manifestă specific, afecţiune care le schimbă aproape în totalitate comportamentul şi în familie, şi în comunitate, faţă de comportamentul comun, obişnuit, al persoanelor din jur. Sub nicio formă aici nu este vorba de o boală. Numai în astfel de situaţii intervine actul discriminatoriu, când persoanele cu care intră în contact un minor cu o afecţiune de tip nativ îl separă imediat de comunitatea căreia se adresează, cel mai adesea de comunitatea de învăţământ, de grupă mică, şcolară, până la maturitate. În România, acţiunile antidiscriminare care să se ghideze după programe ample şi coerente şi-au făcut loc în comunitate târziu şi foarte greu. E vorba de o luptă de ani de zile. Receptarea apelurilor antidiscriminare, la noi, nu mişcă sub nicio formă, din simplul motiv că într-o societate, românească în special, dacă nu există un cadru legislativ specific pentru astfel de cazuri, refuzul, separarea, distincţia din partea unor factori responsabili sunt cele mai la îndemână. În acest fel vorbim despre discriminare şi antidiscriminare.

Marţi, la Sinagogă, Asociaţia Autism Europa, Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ”, ambele din Bistriţa, în colaborare cu Primăria Bistriţa, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Societatea de Concerte, au organizat festivitatea de sfârşit de an „Să învăţăm împreună antidiscriminarea”. Prima bucurie a acestei întâlniri a fost asistenţa unei săli pline. Aspectul este important, deoarece conduce la concluzia că actul antidiscriminare a prins contur şi aici, şi în judeţ, şi în judeţele din jur, pentru că