Unul dintre câștigurile cetățenilor din Europa este acceptul că numai prin diversitate suntem, de fapt, mai interesanți, mai uniți. Sentimentul patriotismului local, regional, este forma prin care individul își trăiește identitatea, raportată la tărâmul de naștere. La locul în care s-a format. Identitatea se manifestă și prin transferul simpatiei pe care cineva o dezvoltă față de altcineva, de-al locului, cum se spune. Acest tip de simpatie este foarte bine transferat în campaniile electorale. Și nu oricum. Candidații americani au cele mai multe voturi în statele din care provin. Francezii, în regiunile din care fac parte. În fine, românii, în locurile în care s-au născut. Prezența unei Udrea la Roman este caraghioasă și criticată, a lui Blaga în Timiș, criticată și suspectată de aranjamente locale, dar, niciodată, nimeni nu ar spune ceva despre cei ai locului. Nu s-a întâmplat nici la Cluj, cu atât mai mult nu se întâmplă la noi, în Banat. Succesul lui Boldea la Lugoj, ca primar, are legătură și cu asta. Sorin Frunzăverde este, la fel, un politician care a rămas acasă, în Caraș-Severin, și este apreciat pentru asta. Doi oameni de-ai locului, în Timiș, au mereu susținerea comunității și s-a probat, pe parcursul mai multor alegeri. Este vorba despre Ilie Sârbu, dar și despre Dorel Covaci, primul, senator, al doilea, deputat. Bănățeni, născuți, crescuți în Banat, persoane care și-au păstrat constant devotamentul față de cei ai locului, care au ajutat, au fost în linia întâi, dar care au știut și să păstreze măsura din raportul dintre realitate și imagine. Dintre ”cine suntem” și ”pentru cine suntem”. Imaginea lui Ilie Sârbu, apreciată la nivel național, a fost, constant, crescătoare. Și-a păstrat decența, calmul, o seninătate mai greu depistabilă la politicienii români. Chiar și acum, din postura de ”socru de prim-ministru”, a conservat o decență specifică bă