Săptămâna trecută îl menționasem pe Jonathan Coe într-un text și iată că azi voi avea șansa să-l văd la București, mai exact la Muzeul Țăranului Român, alături de un alt scriitor care-mi place – Will Self. Pentru mine evenimentul e un fel de cadou nesperat de Moș Nicolae și de Crăciun pentru că ambele cărți menționate mai jos (plus multe alte cărți scrise de ei) mi-au făcut viața mult mai frumoasă și nopțile mult mai scurte în situații în care chiar aveam nevoie de asta.

Cei doi vor citi câte un fragment din Cartea somnului (Coe) și respectiv Cartea lui Dave (Self) după care urmează o sesiune de discuții libere așa că dacă ajungeți pe la MȚR aveți ocazia să le adresați întrebări. Asta dacă – aflați în plină campanie electorală, pe ultima sută de metri înainte de alegeri și servind politică dimineața, la prânz și seara – aveți chef de o pauză cu literatură și oameni de calitate. Jonathan Coe spunea totuși că atunci când începi să scrii despre cum interacționează oamenii (din punct de vedere) social se cheamă că te implici politic – așa că dacă asta se confirmă – practic și scriitorii sunt politicieni. Chiar și așa, cel puțin argumentele au miez și nu se reduc la urletele obișnuite.

Ce-mi mai place la Coe pe lângă literatura din bibliotecă este faptul că are o pasiune secundară – muzica – mai exact pianul. A încercat, destul de mult timp, împreună cu alți patru prieteni să cucerească piața muzicală dar momentul a fost cât se poate de prost ales și trupa lor n-a avut succes. S-a hotărât atunci să se concentreze mai mult pe literatură. Foarte bun textul din The Guardian despre relația dintre muzică și literatură totuși. Și recunosc că nu auzisem vreodată de trupa High Llamas deși de Microdisney da. Cele două trupe îl au în comun pe Sean O Haga – chitarist, compozitor și membru fondator pentru ambele.

Printre invitații străini de anul acesta se