Acum vreo 23 de ani un popor răbdător a crezut că este posibilă o schimbare de regim şi în a 11-a zi de la acest dar ceresc a pus în mişcare mecanismul schimbării. Mulţi copii care urmau să primească daruri şi să-şi desăvârşească destinul pe calea unei vieţi noi au plătit lumina acelui dar cu viaţa lor. Un an mai târziu cei care au rămas într-o ţară, ca afară s-au bucurat de primele daruri libere. 10 ani mai târziu Moş Nicolae găsea deja pe la uşi în multe locuri ghetuţe second-hand. Ghetuţele erau vechi, dar frumos îngrijite, în semn că cei care aşteptau daruri, erau educaţi să fie cuminţi şi avea cine să îi educe. Prea puţini părinţi plecaseră afară, iar în ţara nu era bunăstarea visată, dar oamenii aveau de lucru şi mai ales în ciuda unor vremuri grele mai aveau speranţă. După 20 de ani de la schimbare Moş Nicolae a văzut că în toată ţara zâmbetul de pe chipul oamenilor nu mai era şi nici pe la uşi nu mai erau ghetuţe, deşi peste tot erau copii lăsaţi cu bunicii sau cu rudele pentru că părinţii lor erau plecaţi afară din ţară. Tinerii sunt disperaţi chiar dacă se fac că uită de disperare prin discoteci prin cârciumi sau în alte locuri în care altă dată se duceau mai rar. Pentru ei primul gând este să-şi câştige stabilitatea şi abia după aceea să-şi facă o familie, pentru că unei familii îi trebuie o casa îi trebuie cele necesare traiului zilnic, îi trebuie moştenitori şi pentru oricare moştenitor trebuie câte o pereche de ghetuţe unde Moş Nicolae să poată pune câte un cadou. O dată cu Moş Nicolae vin sărbătorile de iarnă, duminică politicienii dau examen la obiectul numit voinţa mulţimii. Ei nu-şi pun ghetuţele la uşă ci îşi duc urmele la secţiile de votare, convinşi că nu-i va fura nimeni. Dacă azi de dimineaţă nu mai găsiţi ghetuţele la uşi să nu vă miraţi, sunt multe familii în care ghetuţele devin lux atunci când ninsoarea este prea timpurie. Duminică îns