O poză alb-negru. Pe o plajă, o femeie cu părul negru, nu foarte lung, sprijinită de capota unei maşini, priveşte provocatoare către cameră, printre şuviţele pe care vîntul i le-a împins peste faţă. Bretelele bluzei subţiri au alunecat puţin de pe umeri, pantalonii scurţi nu ascund prea mult din picioarele atrăgătoare, ale căror degete mîngîie nisipul probabil fierbinte. Undeva, în spate, un cuplu îmbrăţişat se uită la valurile înspumate. Design-ul maşinii şi hainele şi frizura femeii par să indice că poza a fost făcută pe la mijlocul anilor ’60. Locul în care a fost făcută este, însă, mai greu de identificat; să fie oare Italia? Spania? Iugoslavia lui Tito? Poate chiar undeva în California? Două dintre simbolurile de pe numărul maşinii, acoperit parţial de gambele femeii, arată ca nişte inimi întoarse pe dos şi duc cu gîndul la o ţară arabă.
Liban? Maroc? Egipt?
Nu. Poza, găsită pe un site de umor (9gag.com), are ca legendă „You may not believe it, but it’s Iran in the 1960s“ şi a fost făcută, după cum reiese în urma unei scurte cercetări, pe malul Mării Caspice, în 1963.
Multă lume a uitat – şi unii probabil că nici nu au ştiut vreodată – că pînă la Revoluţia islamică din 1979, Iranul era, din anumite puncte de vedere, una dintre cele mai vestice ţări din Orientul Mijlociu: în anii ’60, fetele din Teheran purtau fuste mini şi băieţii cîntau rock psihedelic în trupe care se numeau The Black Cats, The Littles, The Flowers sau Group Takhala Ha. Tinerii mergeau la o bere sau un Pepsi în baruri cu nume americane, iar nopţile se terminau la petreceri la care se dansa twist în picioarele goale. Cît timp nu erai comunist sau fundamentalist religios şi părerile tale politice nu se îndreptau împotriva şahului Mohammed Reza Pahlavi, (re)adus la putere în 1953 de către Statele Unite şi Marea Britanie, şansele să ai de-a face cu poliţia secretă SAVAK erau d
