Adunarea Generală a ONU cere autorităţilor israeliene să facă public programul nuclear şi să permită inspecţii internaţionale.

Rezoluţia, aprobată luni cu 174 de voturi „pentru“, şase „împotrivă“ şi şase „abţineri“, face apel la Israel să adere la Tratatul de Neproliferare Nucleară „fără întârziere“ şi să-şi deschidă instalaţiile nucleare pentru inspecţii din partea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA).

Statele care au votat împotrivă sunt Israel, SUA, Canada, Insulele Marshall, Micronezia şi Palau. Rezoluţiile adoptate de către Adunarea Generală a ONU nu au un caracter de constrângere din punct de vedere juridic, dar ele reflectă opinia mondială şi au o încărcătură morală şi politică.

Israelul nu a recunoscut niciodată ca ar fi implicat într-un program de înarmare nucleară şi, de fapt, nimeni nu a reuşit să demonstreze concret acest lucru.

Secretul lui Polichinelle

Deşi lumea dispune de numeroase date cu privire la arsenalul nuclear israelian, guvernul israelian, dar nici Statele Unite nu au recunoscut public existenţa acestuia. Israelul nu a confirmat că ar avea arme nucleare şi a declarat oficial că nu va fi ţara care să introducă arme nucleare în Orientul Mijlociu. Dar, se arată într-un studiu al Federaţiei oamenilor de ştiinţă americani, declasificarea unor documente guvernamentale americane a demonstrat că SUA erau convinse încă în 1975 că Israelul deţine arme nucleare.

Israelul a început să caute uraniu în deşertul Neghev încă în 1949, iar în 1952 a fost creată Comisia Israeliană pentru Energie Atomică (CIEA), al cărui preşedinte, Ernst David Bergmann, a susţinut că Israelul are nevoie de o bombă atomică pentru ca „evreii să nu mai fie mânaţi vreodată ca oile la abator.“

În 1953, centrul de cercetări Machon 4 a realizat atât un procedeu de extragere a uraniul