Din ce vorbesc liderii politici, nu se mai pune problema cine câştigă alegerile, ci care e scorul final. Dincolo de euforiile unora şi de dezamăgirile altora suntem noi: necunoscuţii categorisiţi drept „popor”.

Şi atunci: dacă USL câştigă cu peste 50% - cine va fi premierul? Alambicări constituţionale spun că preşedintele invită partidele la consultări – nu alianţele: aşa spune litera legii. Dar spiritul – ce zice? Întreb asta pentru că de decenii ni se spune, ălora simpli, că musai să respectăm litera şi spiritul legii, că asta înseamnă statul de drept.

Din acest punct de vedere, Ponta va trebui numit premier. Mai mult, alegerile presupun şi o etică post-electorală pe care preşedintele n-are cum s-o ocolească: dacă USL câştigă, înseamnă că majoritatea românilor cred în proiectele USL şi vor aceste proiecte USL ca politici publice – şi nu mai ai ce comenta: că-ţi place, că nu-ţi place.

Eu cred însă aşa: că preşedintele se va folosi chiar de etică în a nu-l numi (iniţial) pe Victor Ponta: ni se va sugera că europenii nu au încredere în Ponta şi că vara fierbinte i-a zdruncinat visul de prim-ministru. Posibil şi asta: dar: ce faci dacă românii aleg împotriva părerii europenilor?

Apoi: este etic să dai socoteală doar celor de la Bruxelles, ignorând votul vasluienilor, teleormănenilor (da!), sălăjenilor, arădenilor ş.a?

Şi ca să vezi: după ce am ignorat două decenii etica, exact asta ne dă acuma peste cap – şi aici degeaba aştepţi mari investiţii străine sau fonduri europene: că nu poţi cumpăra conştiinţă la kil. Dacă vom avea o criză politică, va trebui să ştim că nu-i din cauza noastră: nu-i pentru că am lenevit la lucru sau c-am stat cu mâna întinsă la Asistenţa Socială. Nu mai suntem de vină că n-am înţeles ce vrea ţara asta de la noi, nu manualele şcolare sau spitalele sau pensiile mai sunt subiecte.

Şi va trebui să ne vorbim între noi