Sigură de ea, aşa a început Steaua meciul cu danezii. Mai bine de 30 de minute, nu s-au văzut nici fisurile din apărare, nici bîlbele din construcţie, nici demonii domestici scăpaţi din vestiar cu Stuttgart. Doar o echipă care luptă pentru şansa ei. Pentru basmul ei de Andersen.
Un basm cristalin, fără înflorituri, un story de 0-0. Cu un gol în prima repriză, Steaua s-ar fi eliberat mai devreme de emoţii. Adi Popa putea marca, Rusescu putea marca, Tănase putea să evite “galbenul”. Pe primul. Poate şI pe al doilea. ŞI echipa ar fi continuat în 11 oameni. Sau în 10 şI trei sferturi, pentru că Nikolici nu-şi recuperase toate vitezele. Dar e basm, are şI pasaje din astea alunecoase, cu arbitri.
Iar repriza a doua a fost altfel. Ca şI cum sute de danezi pe biciclete ar fi pornit brusc la muncă, în careul Stelei. Ca şI cum în spatele echipei modeste din Copenhagăi s-ar fi aliniat nu doar spectatorii din Parken, ci toţi oamenii Copenhagăi, în coloane invizibile: cei 600.000 de oameni, care parcurg zilnic pe două roţi un milion de kilometri în drum spre serviciu. Sub acest asalt,Tătăruşanu putea să greşească, dar n-a greşit.
Iar Rusescu putea să rateze. Dar n-a ratat. ŞI Steaua putea să cedeze pe final. Dar s-a calificat în primăvară. De pe primul loc. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
Sigură de ea, aşa a început Steaua meciul cu danezii. Mai bine de 30 de minute, nu s-au văzut nici fisurile din apărare, nici bîlbele din construcţie, nici demonii domestici scăpaţi din vestiar cu Stuttgart. Doar o echipă care luptă pentru şansa ei. Pentru basmul ei de Andersen.
Un basm cristalin, fără înflorituri, un story de 0-0. Cu un gol în prima repriză, Steaua s-ar fi eliberat mai devreme de emoţii. Adi Popa putea marca, Rusescu putea marca, Tănase putea să evite “galbenul”. Pe primul. Poate şI pe al doilea. ŞI echipa ar fi continuat în 11 oameni. Sau în 10 şI
