Manifestările ştiinţifice prilejuite de aniversarea a nouă decenii de existenţă a Societăţii Române de Medicină Fizică şi de Recuperare au culminat, recent, cu al 35-lea congres naţional. O analiză a situaţiei actuale a specialităţii şi o relatare a principalelor lucrări ale reuniunii ne oferă dr. Aurel F. Marin.
În 2012, reuniunea anuală a specialiştilor din domeniul reabilitării medicale a avut valenţe multiple. Întâi, pentru că al 35-lea congres naţional al Societăţii Române de Medicină Fizică şi de Recuperare (SRMFR) a coincis cu aniversarea a 90 de ani de existenţă a acestei asociaţii profesionale, într-un cadru legalizat prin Decretul regal emis la 1 mai 1922, când a fost oficializată Societatea Română de Hidrologie Medicală şi Climatologie, înfiinţată de generalul dr. Nicolae Vicol. Apoi, pentru că, aşa cum lesne se poate vedea şi din schimbările care au survenit, de-a lungul timpului, în numele societăţii, specialitatea astăzi denumită „recuperare, medicină fizică şi balneologie“ a suferit transformări majore, câştigând numeroase alte preocupări, alături de cele iniţiale, bazate strict pe factorii naturali terapeutici. Progresul tehnologic, dovezile ştiinţifice şi abordarea tot mai riguroasă a medicinii au impus concepte noi, precum reabilitarea medicală, în contextul funcţionării sociale, dar şi paradigme moderne – interdisciplinaritatea şi medicina bazată pe dovezi. La aniversarea de 90 de ani a societăţii, lucrurile sunt însă… complicate. Tocmai lărgirea acoperirii domeniului şi transformarea ei într-o umbrelă tot mai încăpătoare face ca subdomenii cândva de frunte, precum balneologia, să fi intrat într-un con de umbră, dublat şi de neglijenţa cronică a guvernanţilor pentru staţiunile balneare, în absenţa (până foarte de curând) a unei viziuni de viitor, care să îmbine beneficiile turistice cu cele medicale. Desigur, nici tendinţele s
