Interviu cu Gabriela Cretu, candidatul USL în Colegiul Senat Bârlad.
Aveti la activ un mandat de deputat în Parlamentul României si unul de europarlamentar. Care dintre cele douã experiente vi s-a pãrut mai interesantã?
Gabriela Cretu: Activitatea mea parlamentarã autenticã a fost cea din Parlamentul European; cea de-acasã mi-a servit doar ca termen de comparatie; negativ, cel mai adesea. Aveam zece luni “vechime” în Camera Deputatilor când am fost desemnatã membru observator. Miam pãstrat mandatul national, care îmi conferea legitimatatea necesarã, dar am muncit mai mult în plan european. Odatã cu aderarea, am devenit membru cu drept de vot si am fost realeasã la primele alegeri europene, în toamna lui 2007; o performantã oarecum surprinzã- toare – trei mandate în cinci ani… Dar am muncit cât pentru trei mandate de cinci ani fiecare; aveam elanul oricãrui început. Obiectivul pe care mi-l propusesem în 2004 s-a îndeplinit la Bruxelles – un parlament profesionist, o femeie respectatã în politicã. Efectul a fost pozitiv. Am cãpãtat încredere, am stabilit relatii umane si prietenii, m-am implicat în multe, am învãtat si mai multe, am profitat de un sistem organizat pentru a pune bazele a ceea ce credeam cã va trebui construit. Acasã, din pãcate, politica pornea pe o pantã descendentã; democratia, pe care o speram mai puternicã, se fragiliza. În loc de convergenta doritã spre atingerea obiectivelor noastre de dezvoltare, începea un rãzboi fratricid; victime au fost cetãtenii tãrii, nu doar pentru cã li s-au aplicat mãsuri dure de austeritate, ci pentru cã li s-a ucis speranta si încrederea. O victimã minorã a unei vieti politice tensionate, extinsã si în partide, am ajuns eu însãmi. Împotriva asteptãrilor celor care urmãreau activitatea parlamentarã pe criterii europene, în 2009, am fost apreciatã pe cele dâmbovitene… Doar cã nimeni nu alege politica. Pol
