Avansul tehnologic şi noile descoperiri ştiinţifice ar putea reprezenta dovezi solide în favoarea ideii că umanitatea se dezvoltă, din punct de vedere intelectual, pe zi ce trece. Un profesor de la Universitatea Stanford susţine, însă, contrariul.

Într-o lucrare recentă, intitulată “Intelectul nostru fragil”, profesorul Gerald Crabtree lansează dezbaterea cu o afirmaţie bizară : “Aş fi dispus să pariez că, dacă un cetăţean mediocru din Atena anului 1.000 î.Hr. şi-ar face apariţia brusc printre noi, el sau ea ar fi printre cei mai inteligenţi şi înzestraţi din punct de vedere intelectual dintre colegii şi tovarăşii noştri. Am fi surprinşi de memoria vizitatorului nostru, de larga sa paletă de idei şi de viziunea sa limpede asupra lucrurilor importante. Cred, de asemenea, că el sau ea ar face parte dintre prietenii sau colegii noştri cei mai stabili din punct de vedere emoţional”.

Crabtree susţine că superioritatea speculativă, potrivit Red Orbit, nu se aplică doar grecilor. De fapt, afirmă acesta, toţi strămoşii noştri de acum 3.000 şi până la 6.000 de ani erau, cel mai probabil, mai inteligenţi şi mai stabili din punct de vedere emoţional decât noi, indiferent dacă se aflau în Africa, Asia, Indii sau pe continentul american. Motivul pentru care ei ne-ar fi fost superiori, explică acesta, nu este unul care ţine de cunoaştere sau de cultură, ci de genetică.

Teza sa provocatoare - care a încins deja dezbaterea în lumea ştiinţifică - propune o analiză statistică a frecvenţei mutaţiilor genetice, iar rezultatul ar putea să dovedească decăderea rasei umane, nu dezvoltarea sa din punct de vedere intelectual.

În cadrul teoriei sale se disting două idei principale. Prima – susţinută de neurobiologia modernă şi de genetică – este că baza biologică pentru inteligenţa umană este alcătuită dintr-o constelaţie vastă şi surprinzător de fragilă de fact