Unul dintre cei mai iubiţi şi populari sfinţi ai Sfintei Biserici este Sfântul Ierarh Nicolae. În rugăciunile şi cântările bisericeşti este numit: “îndreptător credinţei şi chip blândeţelor”, “locaş curat al faptelor bune”, “nebiruit în ispite”, “purtător de Dumnezeu”.

Cele mai vechi documente despre el datează din secolul IV. Astfel, aflăm că s-a născut în anul 270 d.Hr., în localitatea Patra, din sudul Asiei Mici, fiind unicul fiu al părinţilor săi, Teofan şi Nona.

În casa părinţilor a primit o educaţie aleasă, împreună cu o credinţă puternică în Dumnezeu. Avea o foarte mare atracţie de cele sfinte, încât s-a călugărit, fiind hirotonit preot şi apoi episcop în Mira Lichiei.

După moartea părinţilor, Sfântul Nicolae a împărţit averea săracilor. A îndurat marile persecuţii împotriva creştinilor iniţiate de împăraţii Diocleţian şi Maximilian, fiind întemniţat în mai multe rânduri pentru credinţa sa în Hristos. În anul 313 d.Hr, când împăratul Constantin cel Mare a dat libertate credinţei creştine, Sfântul Nicolae a fost eliberat din închisoare.

Viaţa internă a bisericii era tulburată de răstălmăcirea dreptei credinţe de către eretici, în frunte cu unul cu numele Arie. Acesta, prin învăţătura sa greşită, ştirbea divinitatea Fiului lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae s-a ridicat împotriva acestei învăţături greşite, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325 d.Hr., fixând totodată, împreună cu cei peste 300 de episcopi, dreapta credinţă. Această dreaptă credinţă, după care şi noi ne ghidăm, arată că Iisus Hristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”.

Majoritatea religiilor îl sărbătoresc la 6 decembrie pe Sfântul Nicolae şi pentru popularitatea, bunătatea şi iubirea sa faţă de aproapele.

Obiceiul de a primi daruri de Sfântul Nicolae vine de la marea sa mil