- Social - nr. 237 / 6 Decembrie, 2012 Satul este obarsia si vatra romanilor, locul sacru al existentei noastre milenare, locul in care din mirabila samanta aruncata in pamantul negru al Geei ies roade bogate, este Alfa si Omega poporului roman, depozitarul unei vechi culturi si civilizatii, locul de retragere spre seara la cuibul cald al ambiantei ancestrale. Peisajul geografic diferit si diversitatea le diferentiaza, la fel preocuparile si harnicia comunitatii. Sunt sate bogate, dar si sarace, sate civilizate, dar si ramase in urma, in functie de locurile in care au cazut la multiplele impartiri administrative si de investitiile alocate. Avem sate sistematizate, cu o arhitectura locala bine consolidata, cu luxuri interioare ce depasesc orasul, dar si sate risipite pe coline, cu drumuri de acces impracticabile. Ce trebuie sa modernizam in lumea satelor? Agricultura durabila, performanta, dotata cu mijloacele tehnice necesare, seminte de inalta valoare biologica, ingrasaminte, pesticide si substante de combatere a daunatorilor, mecanizare completa, ferme de animale de marime mijlocie, cu animale de rasa, productive; dezvoltarea infrastructurii rurale: drumuri de acces, sosele, poduri, iluminat electric (unde este nevoie), apa curenta, canalizare; dezvoltarea sferei serviciilor, asistentei medicale si sociale; dezvoltarea micii industrii locale si reabilitarea mestesugurilor si zecilor de meserii disparute; reabilitarea si dotarea scolilor existente, informatizarea rurala; aprovizionarea cu bunuri de larg consum; cresterea gradului de igienizare a satelor si a gospodariilor; aparitia unor parcuri tehnologice in sfera rurala; dezvoltarea agroturismului rural; actiuni de conservare a mediului ambiant: ape, paduri, soluri si protectia mediului. Fenomenul sociologic de migrare inversa a unei parti din populatie de la orase la sate l-am prevazut cu 2530 de ani in urma. Ac