Undeva se adună. Faptul că mergi pe Old Trafford şi joci bine, curajos. Că te duci acolo să nu ucizi fotbalul, ci să-l respecţi. Să nu jigneşti gustul intact pentru fotbal al englezului mic, mediu şi high class, ci să-i oferi o alternativă proaspătă, născută undeva într-un oraş din Ardeal, din România.
Undeva se adună punctele, respectul. Respectul de sine, respectul altora. Este frumos să auzi galeria clujeană strigînd “România, România” înainte de a scanda “CFR, CFR!”. Este emoţionant să îi vezi pe oamenii aceia purtîndu-se civilizat şi ovaţionîndu-şi favoriţii după o victorie care le-a adus numai tristeţe. Se vedeau că vin dintr-o ţară mai săracă, mai tristă, dar se mai simţea şi că nu îşi acceptă condiţia. Revolta lor a fost şi a băieţilor trimişi în teren de Paulo Sergio. O revoltă disciplinată. O rebeliune a fotbalului jucat şi cu capul şi cu inima.
Luis Alberto a reuşit un gol superb. Tremendous, cum a zis Ryan Giggs. E ceva să baţi un Manchester care îi are pe teren pe Giggs, Scholes, Welbeck, Chicharito. Luis Alberto a plecat spre casă cu tricoul lui Rooney şi cu mingea care s-a dus în poarta lui De Gea. Clujul pleacă din Champions League cu 10 puncte şi cu mîndria de a fi fost eliminată doar de apatia Bragăi.
Undeva se adună punctele, respectul. Bucuria că avem o echipă care reuşeşte ceva mai mult decît să nu se facă de rîs în Europa. Şi mirarea uriaşă că echipa aceasta de pus pe rană în Europa este o rană deschisă în campionat. La revedere, CFR, bun găsit CFR!
Undeva se adună. Faptul că mergi pe Old Trafford şi joci bine, curajos. Că te duci acolo să nu ucizi fotbalul, ci să-l respecţi. Să nu jigneşti gustul intact pentru fotbal al englezului mic, mediu şi high class, ci să-i oferi o alternativă proaspătă, născută undeva într-un oraş din Ardeal, din România.
Undeva se adună punctele, respectul. Respectul de sine, respectul alt
