De 1 Decembrie, sîntem un popor minunat. Un duh al concordiei naţionale îşi trece aripa peste capetele noastre, „mîndria de a fi român“ e pe buzele tuturor şi, dacă stăm cu ochii în televizor, trăim senzaţia unei comunităţi vii, animate de valori şi idealuri adevărate. De 1 Decembrie, televiziunile sînt pline de „români de succes“ – de la sportivi la oameni de afaceri, de la tineri savanţi de faimă mondială la persoane cu dizabilităţi care au reuşit nu doar să trăiască normal, dar şi să devină un exemplu pentru comunitate. Presa scrisă (cîtă şi cum mai e...) ţine isonul: se fac campanii care să aducă în faţa publicului români cu care ne putem mîndri, care pot coagula energiile naţionale, care ne arată că „încă nu e totul pierdut“ (cum zice un clişeu fatalist...). Facebook-ul se umple şi el de poze şi de cîntecele despre neam şi ţară, oamenii îşi urează „la mulţi ani“ de ziua României. Iar în lumea reală, putem constata că destui concetăţeni de-ai noştri au luat obiceiul (curent în SUA ori în ţările nordice) de a-şi pune steagul la poartă, pe un catarg înfipt în curte ori pe maşini. De 1 Decembrie, dacă te uiţi (numai) la aceste semne de solidaritate şi energie naţională, rămîi cu impresia că da, domnule, se poate: avem valori şi ştim să le respectăm. Pe site-ul cutare sînt date citate memorabile ale unor mari români despre „cum e românul“; la PRO TV, Andreea Esca nu mai pridideşte să prezinte, în avalanşă, exemple de români care ne ung pe sufleţel – iar copiii ăia care studiază la Oxford şi spun că vor să se întoarcă în ţară chiar sînt autentici, simpatici, normali, exemplari în firescul lor. Şi – ca să vezi! – poveştile astea de succes fac audienţă, în dauna celor care cred că ştirile televizate tre’ să fie doar despre accidente de circulaţie, cafturi prin cîrciumi şi divorţuri de vedete, că altfel se plictiseşte lumea.
DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lum