Trebuie să fii un călător neobosit, să vezi şi să auzi multe, să contempli, să compari şi, în cele din urmă, să constaţi că, dincolo de toate câte pot fi admirate, de iubit, iubeşti pământul pe care te-ai născut, de unde ţi-ai îndreptat întâia oară privirile spre cer ca să-i descoperi nemărginirea. Ajunsă la al 29-lea număr, revista Plai străbun, subintitulată „Magazin pentru românii din lumea întreagă“, începe cu o invitaţie din partea acestui „călător neobosit“ să vizităm Bucureştiul şi mai aflăm că, dincolo de anonimat, îl putem găsi la redacţia revistei, care poate fi şi o bine primitoare gazdă. Astfel se arată şi ca revistă, numărul acesta fiind, în mare parte, dedicat medicilor, cei care, trebuie să recunoaştem, semnează o deosebit de onorantă carte de vizită oriunde se duc şi, din păcate pentru noi, mulţi sunt cei care aleg să-şi facă meseria prin alte părţi ale lumii. E bine, e rău? Cine să ştie, într-o lume în care hotarele tind să dispară în cele mai diferite feluri… Un lucru este parcă mai presus de orice certitudine: dincolo de toate locurile pe care le poţi străbate, unde poţi locui pentru o vreme, de neşters rămâne amintirea „plaiului străbun“, şi anume scriu aceste cuvinte încărcate de istorie şi legendă, transfigurate în frumu­seţe ca leagăn al firii celei dintâi. Cum deschidem revista, ne întâmpină emblematic, cu profe­sio­nalism şi eleganţă, dr. Mihail Mihailide, directorul fondator al săptămânalului „Viaţa medicală“, într-un interviu realizat de Ortansa Sturza, intitulat „Despre excelenţă în medicina românească“. Spun emblematic, câtă vreme abordarea revistei este unică pentru felul în care este concepută medicina, într-un fel care, trimiţând la trecut, prefigurează un viitor în care graniţele dintre specialităţi nu vor fi tot atâtea modalităţi de a concepe omul ca un tot unitar în alcătuirea sa şi unic în felul de a fi Homo sapiens. Su