Multe feluri de oameni au participat alaltăieri la lansarea cărţii „Driblinguri pe gazonul amintirilor“: oameni de cultură, oameni de fotbal, oameni de presă, oameni de politică. Ca numitor comun, toţi au avut de-a face cu autorul, Petre Marinescu.
Tocmai de aceea, cuvintele despre jucătorul, preşedintele, studentul, omul Marinescu au fost emoţionante atât pentru vorbitori, cât şi pentru asistenţă.
Rând pe rând, au vorbit cei care, prin fotbal sau oricum, îl cunosc pe autor: prietena Neviser Zaharcu, prietenul Octavian Motoc, prietenul Lucian Simion, spectatorul Horia Teodorescu, prietenul Octavian – Marius Popa, elevul Petre Badea, suporterul Trifon Belacurencu. Plus Berty Neumann, prietenul şi consumatorul de fotbal. De regie s-a ocupat Iris Ionescu, om de presă, care e, alături de Petru Ţincoca, unul dintre „mamoşii” cărţii.
„Deși învățat cu… înscrisul, ca fost prodigios vârf atacant, Petre Marinescu este de-o oralitate nativă. Cine-l cunoaște, acela poate depune mărturie. Este un narator cu har, este cel care spune povești. Urmăriți-i stilul: sacadat, băltind cu dialog, memorialistica sa este concepută cu dese ruperi de ritm și schimbări de registru. Dar chiar și printre povestitori, nu mulți își redescoperă (sau nu-și uită) Humuleștii. Nu știu alții cum sunt, însă naratorul popular Petre Marinescu e un Ion Creangă care, copil fiind, a dat cămeșa pe echipamentul de fotbal, iar ca adult, a schimbat «fabrica de popi» cu Facultatea de Frigotehnie. Munții săi sunt Hercinicii, Ozana sa e Taița, biserica sa e cea ctitorită de străbunicul Asanache. Despre Humuleștii săi, satul Izvoarele, ni se tot povestește de-a lungul cărții. Căminul, înțeles ca vatră a binelui, a lipsei de griji, «curcubeul pe cerul fără nori». Scrierea este autobiografică, aranjată meticulos în ordine cronologică, iar în centru se află mingea de fotbal. Petre Marinescu, personaj
