Primesc în cutia poştală, zilele trecute, un pliant de campanie al U.S.L. Şi citesc cu stupefacţie cum Horia Cristian, aspirantul U.S.L. la un loc în Parlamentul României, ca reprezentant al timişorenilor din Colegiul 1 Deputaţi, promite, ca investiţii de anvergură în infrastructură, „şase aeroporturi internaţionale aduse la standard de Schengen”. Printre ele, şi Aeroportul Internaţional Timişoara.

Cu alte cuvinte, se face o promisiune pe un aspect transformat demult în realitate. Şi, mai mult, de către alţii. Aeroportul a fost adus la standarde Schengen în perioada în care l-am condus, adică în anii 2010 - 2011. A fost o perioadă în care această instituţie a atins maximul istoric de pasageri, de aproape 1.300.000 pe an. O perioadă în care a cunoscut cei mai buni indicatori de performanţă, care pot fi verificaţi oricând în statitisticile Ministerului Finanţelor Publice. O perioadă în care veniturile au crescut constant, când profitul Aeroportului a cunoscut, într-un singur an, o „explozie” de 200%, când productivitatea muncii a fost în creştere de la un an la altul, iar cheltuielile, în scădere. O dovadă în plus a eficienţei a fost locul I obţinut de Aeroportul Timişoara, doi ani la rând, pentru 2010 şi pentru 2011, în Topul Firmelor. La categoria întreprinderi mijlocii – servicii transporturi. Sau o alta, Distincţia de excelenţă, primită concomitent co Locul I.

În aceeaşi perioadă de timp, în care am Aeroportul Internaţional Timişoara, am „bifat” ceea ce promit acum vocile U.S.L. Atunci, Aeroportul Timişoara şi Aeroportul „Henri Coandă” Bucureşti au fost singurele aeroporturi de importanţă naţională selectate de către Comisia Schengen, în vederea evaluării Schengen. Tot atunci, am finalizat terminalul de sosiri interne non-Schengen, sistemul electronic de supraveghere perimetrală şi sistemul de electroalimentare al perimetrului de securitate