Numai mâine nu-i poimâine. Ziua când vom merge la vot, ca s-o luăm în bot, când pe ei îi doare-n cot. Scuze, reformulez! Asta, din cauză că sunt persoane poate mai delicate, sigur mai dedicate, care nu vor s-o ia în bot, în sensul că preferă să o ia în freză, fiindcă, orice-am face, orice-am drege, de luat tot o luăm, în mână, în barbă, pe cocoaşă, la gioale… Pentru că ăştia dau şi fug, iar noi luăm şi stăm, asta-i piesa! Deci, ca să nu vă mai implic fără voia dumneavoastră în porcăria asta de democraţie de familie şi de stat de drept de gaşcă, reformulez la persoana I singular: duminică merg la vot, ca s-o iau peste bot.

Degeaba ne strofocăm noi, ca naţie, de vreo 22 de ani (la naiba, de vreo 222, ba nu, de 2222 de ani), să schimbăm clasa politică, mă rog, tarabostes, patricieni, feudali, boieri, burghezi, pecerişti, afacerişti, pafarişti, că nu se potriveşte. Noi îi tot schimbăm, din patru în patru ani, când mergem la vot, ca s-o luăm în bot, dar nu ştiu cum se face că, după aia, tot peste cei vechi dăm prin Parlament. La noi, şi când candidează unii noi, parcă ar fi tot cei vechi. Sunt la fel de inteligenţi, la fel de cinstiţi şi la fel de atenţi la nevoile cetăţeanului şi la mersul ţării. Mă uit la ăştia noi, care vor să se facă deputaţi şi senatori, că e pe bani, pe putere, pe influenţă, pe fiţe, pe alea, alea, chestii, trestii, dacă de altceva n-au fost buni, de-o meserie cinstită. Şi nu văd nimic, că tot aşa m-am uitat şi acum patru ani la cei vechi şi n-am văzut să le fi picat măcar caşul de la gură, ceea ce nu i-a împiedicat să ţină caşcavalu-n plisc. Şi ăştia noi vor face la fel, doar au avut de la cine să înveţe, ba în familia de acasă, ba în gaşca de la partid. Nu profesorii le-au lipsit şi nici dorinţa de a face, dom’le, şi ei ceva în viaţă. Că, vorba aia, meseria lor este politica. Dacă de altceva n-au fost în stare, măcar să înveţe să ne facă