Gazul sarin, care ar putea fi folosit de regimul sirian împotriva rebelilor, reprezintă una dintre cele mai periculoase substanţe toxice, interzisă de aproape toate structurile de securitate, atât naţionale cât şi internaţionale, şi inclusă în prima clasă a armelor de distrugere în masă.

Ca efect biologic, gazul sarin funcţionează ca agent inhibitor al enzimelor din sistemul nervos şi poate provoca moartea unui adult în câteva minute, în cazul în care doza la care a fost supus individul este destul de mare.

În funcţie de modalitatea prin care este expusă, o persoană poate manifesta reacţii în câteva minute prin expunere la gaz şi până la 18 ore în cazul expunerii la forma lichidă.

La nivel neurologic acesta acţionează prin suprastimularea continuă a muşchilor şi glandelor care în cele din urmă cedează, nemaiputând să susţină funcţia respiratorie a organismului.

Substanţa este extrem de volatilă şi poate trece prin îmbrăcăminte putând fi absorbită prin piele. Sarinul este incolor şi inodor şi se poate răspândi rapid prin evaporare, poate contamina apa sau mâncarea, organismul uman putând fi expus şi pe această cale la substanţa toxică.

Deoarece gazul este mai greu decât aerul, acesta se poate depune în zone joase precum subsolurile clădirilor, prezentând un alt pericol de expunere în acele zone.

Din cauza lipsei de miros sau culoare, persoanele afectate nu realizează că au fost contaminate. Acesta provoacă iritarea mucoasei nazale şi a ochilor, tulburări de vedere, transpiraţie, tuse, tulburări ale funcţiilor fiziologice, ameţeală, dureri de cap, valori anormale ale pulsului şi tensiunii arteriale, potrivit site-ului CDC (Centrul de control şi prevenire a bolilor din Statele Unite).

În doze mari, sarinul provoacă pierderea cunoştinţei, paralizie şi chiar insuficienţă respiratorie şi deces. Persoanele expuse la doze neleta