În ediţia de astăzi a cotidianului Opinia vă prezentăm una dintre poveştile cu farmec ale fotbaliştilor buzoieni, nu demult întâmplate şi nu departe de plaiurile mioritice.

Primii paşi în fotbal i-a făcut la opt ani, pe arena din Crâng, sub îndrumarea regretatului Gelu Linţă, poate cel mai bun antrenor de copii din câţi au păşit în curtea Gloriei din Buzău. La 17 ani neîmpliniţi debuta pentru echipa de seniori a buzoienilor în victoria la limită a Gloriei, scor 1 la 0, din deplasarea de la Târgu Mureş.Un an mai târziu, a fost transferat de Dunărea Galaţi, formaţie aflată “pe val” la începutul anilor ‘90. Tot atunci, a început şi cursurile Facultăţii Dunărea de Jos, instituţie de învăţământ la care a fost primul admis pe listă. După doi ani, la cererea antrenorului Gabi Stan, Iulian Dăniţă (Denis), căci el este protagonistul poveştii noastre, a ajuns la Astra Ploieşti. Prima performanţă a bifat-o în tricoul formaţiei din Cartierul 9 Mai. Dăniţă a reuşit să ajungă pe prima scenă a fotbalului românesc alături de prahoveni. În Liga I a disputat un singur meci, împotriva “câinilor roşii”. “Aveam 22 de ani, iar antrenorul Gabi Stan prefera jucătorii experimentaţi în locul celor tineri, dornici de afirmare. Am avut un conflict de pe urma căruia m-am lăsat de fotbal pentru trei luni de zile”, a precizat Denis, despre perioada petrecută la Ploieşti.

Primul pas în străinătate

Dăniţă nu a putut sta multă vreme departe de “dreptunghiul verde”. După trei luni de zile în care a rupt orice legătură cu lumea fotbalistică, jucătorul buzoian a ajuns la SV Sandhausen, formaţiei de liga a patra din Germania. “Am vorbit cu naşul meu, Ion Viorel, care evolua deja la Vfl Bochum, şi cu Ioan Gigi, fost jucător la Oţelul Galaţi. Cu ajutorul celor doi, am dat probe la Sandhausen, iar după doar două zile, cei de acolo s-au hotărât să rămân definitiv. |şi dore