Doar cel care poate spune că, plecând sau întorcându-se la Roman, pleacă și se reîntoarce acasă, înțelege deplin sufletul orașului, viața sa profundă, pulsând în străzile-artere, asemeni unui organism aflat în confruntare cotidiană cu existența. Oraș aflat sub cerul creștin al României, cu locuitori harnici și gospodari, Romanul poartă pecetea de aur a tradiției culturale și a actului patriotic, căci este suficientă promenada de la Episcopie până la Gară ca să te întâlnești cu ISTORIA.
Calea în timp, de la Dosoftei la Celibidache, însumează treptele devenirii noastre, muncă și jertfă în duhul iubirii, căci după cuvintele Apostolului dumnezeiesc nimic nu dăinuie fără dragoste.
De aceea, purtând în suflet scânteia izvorâtă din flacăra iubirii divine, nu pot vorbi altfel despre locuitorii acestei așezări decât în termenii dragostei creștine, înțelegându-le dorințele și aspirațiile și fiind cu ei, alături, prin toate furtunile acestui timp.
Sunt mândru că sunt romașcan, atât prin recursul la istoria acestui oraș, cât, mai ales, prin faptul că mă pot numi om al locului, înnobilat de încrederea concitadinilor mei care m-au ales și sper că mă vor mai alege, pentru a li se auzi distinct glasul în Parlamentul României!
Sunt mândru că aparțin Romanului, întrucât am simțit întotdeauna că voința mea este în permanență susținută de energia romașcanilor, fapt care m-a întărit și m-a ajutat să reușesc de cele mai multe ori să fac din doleanțele semenilor mei cauză prioritară și luptă politică în Senat!
Sunt mândru că sunt romașcan căci, asemeni miilor de locuitori ai urbei mușatine, n-am uitat niciodată că provin dintr-o familie statornicită la țară, ceea ce pentru noi toți reprezintă un titlu de noblețe prin putința de a ne indica fără echivoc obârșia. Am avut șansa, așadar, să adun la un loc înțelepciunea bătrânilor din satul meu Pildești – de la car
